Urc dealul Golgota

Urc dealul Golgota căci Doamne,
Pe culmea lui apoape-mi ești,
Pe culmea lui cu-a Ta iubire,
Mereu Tu doar mă copleșești.

Cobor în văi căci vreau pe Tine,
Să te-ntâlnesc iubitul meu,
Prin văi adânci am parte Doamne,
De-a Ta-ndurare Dumnezeu.

Urc dealul greu al suferinței,
Căci vreau sa simt un ajutor,
În suferință simt cum Doamne,
Îmi dai avânt să pot să zbor.

Beau din necaz căci vreau ca Tine,
Să fiu pe drumul ce-l deschis,
De jertfa Ta pe cruce-odată,
E drumul către Paradis.

Urc dealul cu un plâns amarnic,
Dar nu doresc eu a opri,
Căci știu că Tu... Tu mă vei face,
Să pot sub lacrimi a zâmbi.

Chiar dacă curg mereu șuvoaie,
Voi plânge căci... vreau mâna Ta,
S-o simt cum lacrima îmi șterge,
Căldura Ta s-o simt în ea.

Urc dealul cel fără de milă,
Căci mila Ta vreau s-o-ntâlnesc,
Eu o găsesc atunci când unii,
Adesea mă batjocoresc.

Nu vreau să-ntorc pe dealul crucii,
Chiar dacă crucea mea e grea,
Eu știu că umărul Tău Doamne,
Când nu mai pot... este sub ea.

Urc zi de zi, privind spre Tine,
Căci doar privind eu pot zări,
Lumină zorilor senine,
Care îndată vor veni.

Nu-ncetinesc... chiar dacă-mi este,
Atât de greu adeseori,
Eu am un vis... el este visul,
Ce se-mplinește după nori.
Amin