Universul din noi

Universul din noi e uşor înclinat
Către lutul malefic, abscons.
Uneori se abate de la Cel ce i-a dat
Faţa Lui, când din beznă l-a scos.

Universul din noi, deseori plafonat,
E ca micul balon de săpun -
Joc în vântul candid, ori în dinţi de păcat,
Defilează-n penaj de păun!

Universul din noi, rostogol către cer,
Poate fi şi vulcan, şi gheţar.
Poate fi şi deschis, şi cortină de fier,
Grădină, şi staul murdar.

Universul din noi e al firii iatac
Ori al inimii duhului schit.
Muşuroaie, în el, de patime zac
Fierbând într-un scâncet mocnit.

Tezaure mari de simţuri şi grai
Ascunse-s 'n-al nost' univers.
Arpegii de fapte cântate în Rai
Răsună, când greşul ţi-e şters.

Universul din noi poate fi primenit
Numai de Domnul Isus.
Necurmat, credinciosule, de har îmboldit
Ţine-l sub cruce supus.