Unii și Alții

Se-așterne noaptea pe pământ,
Cu-al ei tăcut și vechi mister,
Unii se-ntorc zdrobiți de muncă,
Alții pleacă spre locuri cu fler.

Unii aleargă către casă,
Să-și strângă pruncii la piept blând,
Alții își caută alinarea
În zgomot, muzică și rând.

Pe străzi trec pași de mii de oameni,
Fiecare cu rost și dor,
Unii grăbiți, alții-n tăcere,
Cu visuri grele-n al lor zbor.

Toți trec pe lângă o biserică,
Unii își fac sfânta cruce,
Alții o privesc cu ciudă,
Cu inima legată-n dulce.

Unii intră și mulțumesc,
Ochii umezi, suflet lin,
Alții trec și-n gând blesteamă,
Fără pace, fără chin.

Unii cer avere mare,
Aur, case și pământ,
Alții cer doar sănătate
Și un colț de cer senin, sfânt.

Unii vor o casă plină,
Râsete de prunci să sune,
Alții sting lumina vieții
Și-și calcă inimile-n rune.

Unii plâng la colț de stradă,
Rătăciți, fără cămin,
Alții trec fără să vadă,
Cu privirea sus, senin.

Unii dau din puținul lor,
Mâna caldă, suflet bun,
Alții strâng cu lăcomie
Și nu lasă nici un drum.

Unii iartă din iubire,
Căci au învățat să fie blânzi,
Alții poartă ură-n piept,
Cu vorbe reci și gânduri strânși.

Și-așa se-mparte lumea asta,
Între lumină și păcat,
Dar cel ce caută iubirea
Niciodată n-a pierdut, ci-a câștigat