Unii se vor lepăda

Duhul spune lămurit
Că în vremea de sfârşit
Unii se vor lepăda
De credinţa ce-or avea
Lipind mintea schimbătoare
De duhuri înşelătoare
Şi vor spune cu a lor guri
A diavolului învăţături.
În făţărnicie cresc
Minciuni multe ei vorbesc
Cu fer roşu-s însemnaţi
Chiar în cugetul lor fraţi.
Numele Cel Sfânt hulesc
Ei căsătoria opresc
Opresc luarea de bucate
Ce cu mulţumiri sunt date.
Dar cei ce adevăr cunosc
Căci sunt răi nu recunosc
Cine spune din Scripturi?
Cine dă învăţături
Slujitori şi înzestraţi
Însă atenţie să luaţi
Săvârşesc lucruri măreţe
Dar sunt cu mai multe feţe
Sunt acoperiţi cu tină
Predică falsă doctrină
Predica şi a lor zis
Se împiedică-n compromis
De la amvoane se spune
De câte şi câte-n lume
Grijă deci la sfântul ism
Căci cum vine satanism?
Cine-l predică răspunde?
Printre fraţi îşi face unde
Deci se cade să îţi spun
Să fii slujitor şi bun.
Fiindcă te hrăneşti pe pământ
Cu al Domnului Cuvânt
Şi bune învăţături, nu oricum
Pe care le-ai urmat până acum
De basme să te fereşti
De lumeşti şi de băbeşti.
În credinţă e frumos
Tu să fii evlavios
Ştiţi deprinderea trupească
Puţin dă să folosească
Evlavia, s-aveţi ştiinţă
Bună-i în orice privinţă.
Ea-i a făgăduinţei floare
A vieţii de acum şi viitoare.
Iată cuvânt potrivit
Cuvânt vrednic de primit:
Noi în adevăr muncim
Ne luptăm ca buni să fim
Pentru că nădejdea am pus
În Domnul cel viu, de sus
Care-I Mântuitor, nu la pletoşi
Ci la cei ce-s credincioşi
Deci se cade iar să spun
Culege ce zici că-i bun
Tinereţea zic să ştii
Tu nu ţi-o dispreţuii
Pildă fii pe orice cale
În vorbire şi purtare
În dragoste cu orice fiinţă
În curăţenie-n credinţă
Ia seama la învăţătură
Care-ţi va ieşi din gură.
Nepăsător nu e bine
Să fii cu darul din tine
Pentru că a fost dat ţie
Prin credinţă, prorocie
Grijă ce-ţi iese din gură
Când tu dai învăţătură….
Ai grijă a inimi credinţă
Să ţi-o vadă orice fiinţă
Stăruieşte-n lucrul sfânt
De îl vei face pe pământ
Te mântui, credinţă ai multă
Şi mântui pe cei ce ascultă