UNGEREA

UNGEREA


Un copil cu păr de aur, cu bujori pe faţă,
se sculă cu voie bună dis de dimineaţă.
Tatăl îi dăduse-n grija lui întreaga turmă.
Iar oiţele seine îi călcau pe urmă.

Îşi luă merindea-n traistă pentru-o zi-lumină,
dar şi harfa minunată, de cântare plină.
Se înfioră văzduhul de psalmii iubirii.
Domnul asculta din ceruri imnul preamăririi.

Oile păşteau întruna pe păşunea verde.
Vântul zilei se pornise iarba s-o dezmierde.
Păstoraşul se desfată în cântări divine.
Dar deodată o solie din cetate vine:

- "Scoală-te şi du-te-acasă!, îl anunţă sluga,
şi să-mi laşi în pază mie turma ta mi-e ruga!"
David, cântăreţul vesel şi cu ochi albaştri,
ce-aducea cu harfa-i sfântă psalmi de printre aştri,

se uită să vadă cine-i întrerupse cântul,
şi, deodată, c-o-ntrebare el luă cuvântul:
- "S-a-ntâmplat ceva acasă ?" - "Nimic rău, copile!
îl asigură trimisul, cu dovezi umile.

Este un bătrân la tine, care te aşteaptă."
David astfel către casă, ca un gând, se-ndreaptă.
Şi cum el deschide poarta l-a cuprins fiorul.
Se-ntreba profetu-n taină: "Acesta-i păstorul ? ..."

Iar Işai, parcă ştiindu-i gândul ce-l frământă,
către Samuel priveşte şi-astfel îi cuvântă:
- "Da, acesta mi-i băiatul cel mai mic din casă."
Dar din cer şi-Atotstăpânul un mesaj îi lasă:

"Scoală-te, tu, Samuele! Ţi-am trimis alesul,
ca să prinzi iubirii Mele, astăzi, înţelesul.
Unge-l cu ulei degrabă! Unge-l, nu te teme!
Eu îi voi fi călăuză ne-ncetat prin vreme."

Samuel luă în mână dornic untdelemnul.
Şi îl unse-astfel pe David împlinind îndemnul.
Dar şi Duhul Se coboară şi îi umple pieptul,
şi la scaunul domniei îi oferă dreptul.

Turma-l aştepta acolo, pe câmpia-ntinsă.
Harfa lui din nou suspină, de iubire-aprinsă.
Betleemu-n dar primeşte pe copilul-rege.
Dar misteru-acesta oare, cine-o să-l dezlege ?!