UNDEVA...

undeva...
De samuel budur
1. De undeva venim cu toți,
Copii și tineri, vârstnici... Chiar și ai noștri părinți.
De la început... Soarele n-a strălucit,
Ci doar atunci... Când i s-a „poruncit”.
2. Am năvălit cu toți în lume
Alergăm să „câștigăm” un nume,
Cu zâmbete... și de multe ori surprinși,
Căci sunt și zile în care suntem triști.
3. Trecători suntem pe acest pământ
Totu-i deșertăciune și goană după vânt
Să ne oprim din călătorie, să ne-odihnim!
Să „medităm”... înțelepciune să primim.
4. Ca-n astă lume plină de amar
Fără să credem că ne-a picat la zar
Prin felul nostru de viețuire...
Să fim o binecuvântare... Cu prețuire.
5. Să ștergem lacrimile celor care plâng,
Să le spunem: „de mână astăzi eu te strâng!”.
Chiar dacă drumul îți este greu
Lângă tine „eu” voi fi mereu.
6. Nu obosi în facerea de bine...
Sunt mulți care au nevoie azi de „tine”.
Prin aceasta poți aduce bucurie...
Un zâmbet... Din tristețe, armonie.
7. Undeva, cu toți vom merge
Dacă citești... Incă poți alege.
Nu știm ceasul când de aici noi vom pleca
Contează mult... Ce lași în urma ta.
8. Călătoria e aproape de sfârșit
Te rog... Timpul... Nu-l risipi!
Altul mai bun nu vei găsi
„undeva”... Cu toții ne vom revedea! ! !

Gânduri bune... O viață aleasă! „eu” – suntem fiecare dintre noi, iar
„tine”, la fel, fiecare dintre noi, când suntem aproape de cei ce sunt
în nevoie, de cei care plâng, de cei care sunt în suferință, cu o vorbă,
Cu un gând și chiar o faptă. Noi suntem cei care putem schimba
Lumea, o putem face mai bună, mai frumoasă... Noi suntem lumea!
Credeți în voi, credeți în ce este lângă voi, dar mai mult... Credeți în
Dumnezeu! ! !
Cu prețuire,
Samuel budur