Unde-i credința?

Unde-i credința?

Unde-i credința cea adevărată,
Pe care Apostolii o aveau odată?
Când pentru bolnavi ei se rugau,
Prin credință toți se tămăduiau.

Unde-i credința cea adevărată,
De care Isus ne spunea odată?
Dacă unui dud voi veți porunci,
"Sădește-te în mare," așa va fi.

Unde-i credința cea adevărată,
Pe care Abel o avea odată?
Când Lui Dumnezeu o jertfă I-a adus,
De un miros frumos și foarte plăcut.

Unde-i credința cea adevărată,
Pe care Enoh o avea odată?
Primind mărturia de la Dumnezeu,
Că a fost mereu pe placul Său.

Unde-i credința cea adevărată,
Pe care Noe o avea odată?
El de Dumnezeu a fost înștiințat,
Să-și facă o barcă pentru a fi salvat.

Unde-i credința cea adevărată,
Pe care Sara o avea odată?
Când la vârsta sa înaintată,
A primit putere să zămislească.

Unde-i credința cea adevărată,
Pe care Avraam o avea odată?
Când a fost de Dumnezeu încercat,
Să-și aducă fiul ca jertfă pe altar.

Unde-i credința cea adevărată,
Pe care Isaac o avea odată?
Când lui Iacov și Esau le-a dat,
Multe sfaturi și-apoi i-a binecuvântat.

Unde-i credința cea adevărată,
Pe care Iacov o avea odată?
Când Dumnezeu i-a spus și el a crezut,
Că va fi un neam mare pe pământ.

Unde-i credința cea adevărată,
Pe care Iosif o avea odată?
Când a fugit dinaintea păcatului,
Și-a ales să fie pe placul Domnului.

Unde-i credința cea adevărată,
Pe care Moise o avea odată?
Când s-a făcut el mare, a refuzat
Să fie numit fiul fiicei de împărat.

Căci, el a vrut mai bine să sufere,
Decât cu faraon să se bucure,
Comoara Egiptului nu-l încânta,
Căci poporul Israel era comoara sa.

Prin credință, el Egiptul a părăsit,
Nefiindu-i teama că va fi urmărit,
El în Dumnezeu s-a încrezut,
Și când prin Marea Roșie a trecut.

Aș putea pe mulți să-i amintesc,
Despre toți mi-ar place să vorbesc,
De Barac, Iefta, David și Ghedeon,
De Samuel, Samson și Solomon.

Despre prorocii care prin credință,
Au făcut minuni și fapte de pocăință,
Au cucerit cele mai mari împărății,
Și-au căpătat făgăduințe mii și mii.

Au pus pe fugă oștirile vrăjmașe,
S-au luptat cu animalele periculoase,
Au astupat gurile leilor și-ale urșilor,
Au scăpat teferi de mușcătura șerpilor.

Alții au fost bătuți și batjocoriți,
Cu lanțuri au fost legați și chinuiți,
Au fost uciși, tăiați cu fierăstrăul,
Pentru credința lor neclintită-n Domnul.

Toți acești Eroi, azi sunt lăudați,
Pentru credința lor în care au rămas,
Totuși, Dumnezeu nu le-a dat ce-a făgăduit,
Căci avea pentru ei ceva mai bun pregătit.

Azi, mulți creștini sunt pe pământ,
Dar nu trăiesc după Cuvânt,
Ei cred ce văd, ce simt, ce-aud,
Fără să cerceteze dacă totul e bun.

Se clatină, nu sunt statornici,
Se-ncred în ei, spun că-s puternici,
Se ceartă, înșeală, trăiesc murdar,
Și spun: Suntem creștini cu har.

Doamne, iartă necredinței noastre,
Suntem răi, Te-am dat la o parte,
La biserică suntem creștini,
Dar acasă... mai răi ca niște câini.

Credința noastră să fie neclintită,
O nădejde și-o încredințare puternică,
Asupra lucrurilor care nu se văd,
Dar le vom vedea, dacă în Domnul stăm.
M. OLI