Un strigăt se aude

Un strigăt se aude

Un strigăt se aude, e strigătul durerii,
Cu jale plânge Cerul văzând unde-am ajuns,
La porţile cetăţii au adormit străjerii,
Şi printre noi ca ciuma, păcatul a pătruns.

Noi ne lăudăm cu faima bisericilor pline,
În care plictiseala pe mulţi i-a adormit,
Vin printre noi sărmanii durerea să-şi aline,
Dar se întorc acasă la fel cum au venit.

Un duh de răutate pluteşte-n adunare,
Şi simţul dăruirii, puţini l-au mai păstrat,
În timp ce mulţi se luptă să fie,, Cel mai mare",
,,Lighianul şi prosopul", de mult a fost uitat.

Ne-am depărtat de Calea cea sfântă şi curată
De-nvăţătura care, Isus ne-a învăţat,
Făcându-ne cărarea din ce în ce mai lată,
Noi mergem spre pierzare pe-un drum de noi trasat.

Creştini! se-aude-un strigăt, nu-i vremea prea târzie!
Voi, cei ce aveţi încă urechi de auzit,
Sunteţi chemaţi la viaţă, mai curge apă vie,
Dar vremea cercetării e-aproape pe sfârşit.

De ce nu daţi uitării azi, cultul şi doctrina?
Care viclean vrăjmaşul în minte vi le-a pus,
Căci toţi avem chemarea de-a fi acum Lumina,
Ce-arată omenirii Cărarea spre Isus.

Nu puneţi l-a-ndoială puterea rugăciunii!
Nu vă plecaţi urechea la sfatul celui rău!
Noi suntem prin credinţă în Har părtaş minunii,
De-a fi aici în lume, Copii de Dumnezeu.

El ne-a trimis prin Duhul cel Sfânt o mângâiere,
O dreaptă călăuză în orice-nprejurări,
El printre noi şi astăzi lucreasă cu putere!
Alungă duhuri rele şi face vindecări.

Isus, stă şi aşteaptă să dea eliberare,
Acelor ce cu lacrimi se-ntorc din calea rea
Nu vă-ndoiţi, El poate! să dea şi vindecare,
Când se-mplineşte-n totul prea Sfântă Voia Sa.

Aduceţi iar Credinţa la locul de onoare,
Trăiţi de azi Cuvântul în totul cum e scris,
Şi veţi vedea minunea, minunilor sub soare,
Căci Dumnezeu răspunde aşa cum a promis.

Amin

Ianuarie 2007 Ilie Belciu