Un strigăt s-auzit din cer

Un strigăt s-auzit din cer, și astăzi se aude,
El forfota de pe pământ, așa ușor pătrunde,
Căci strigătul ce-i auzit, nu-s eu... nu-i nici-al tău,
E-un strigăt de un mare... viu... puternic Dumnezeu.

Aduce-o veste El de sus, că în curând revine,
Ar vrea să fie auzit, El azi de orișicine,
Cutremură pământu-adânc, să fie auzit,
Să îl trezească chiar acum, căci este ațipit.

Azi scutură și nori întinși, cu apele șuvoaie,
Se-aude glasul pe pământ, prin molime... războaie,
Răsună chiar din zori de zi, nu tace în apus,
Un glas din cer ce-i răsunat... e glasul lui Isus.

Se-aude-n țipete în văi, căci vrea să îi trezească,
Pe cei ce gânduri negre au, pe El să-l părăsească,
Atât de tare strigă azi, El peste-ntreg pământ,
Ca să se piardă nu ar vrea, iubit este de-un sfânt.

O clipă El nu va tăcea, căci este mult aproape,
O zi în care va veni, ea nu este departe,
Și vrea să fie pregătit, pământul de plecare,
Să fie gata strigă azi... El strig-atât de tare.

Se-aude dincolo de zări, de dincolo de stele,
Prin vremurile ce-au venit, ce sunt atât de grele,
Prin cernere este-auzit, de roade ce sunt bune,
La mântuire cheamă azi, ființele pe nume.

Cât vă striga... noi azi nu știm, dar știm că El va tace,
Va tace pentru cei ce azi, nu vor să se dezbrace,
De înălțimi, de lăcomii, de dragoste de sine,
Pentru acei ce azi n-aud, un glas din slăvi divine.

Dar încă este auzit, e plin de îndurare,
De îl auzi... El poate fi, o ultimă chemare,
Nu sta nepăsător acum, pe tine El te cheamă,
Întoarce-te la Dumnezeu, acu... fără vre-o teamă.
Amin(diana)