Un prieten adevarat

Un prieten adevărat

Un prieten credincios, adevărat,
Îl poţi cunoaşte doar în strâmtorare,
Când ai ajuns sărac din om bogat,
Speranţele pe rând sau spulberat,
Eşti nedorit şi poate alungat,
Şi-n ochii lumii n-ai nici o valoare.

Doar Dumnezeu mai poate înjgheba,
O prietenie sinceră, curată,
Prietenii, uşor îi poţi avea,
Când totul merge bine-n casa ta,
Dar te vor părăsi în clipa grea,
Că nu ţi-au fost prieteni niciodată.

Dar prietenul cinstit, neprefăcut,
În vremuri grele dragostea-şi arată,
Când eşti zdrobit, în pulbere căzut,
El face tot ce poate fi făcut,
Să dobândeşti din nou tot ce-ai pierdut,
Fără-a gândi o clipă la răsplată.

Am cunoscut un prieten minunat,
În anii tinereţii zbuciumate,
De multe ori greşind , l-am întristat,
Dar totdeauna ştiu că m-a iertat,
Şi mi-a rămas prieten devotat,
Tot restul vieţii plin de bunătate.

Dar într-o zi s-a rupt dintre cei vii,
Cum se desprinde-o filă dintr-o carte,
Un prieten bun, s-a dus în veşnicii,
Lăsând în urmă bune mărturii,
Dar bunătatea lui, î-mi va lipsi,
Căci mi-a fost prieten până la moarte.
Ilie Belciu