Un lut frământat

Sunt doar un lut frământat
Ce Dumnezeu i-a dat viață
Un suflet bun și minunat
Creat, făcut după a Lui față.

Sunt doar un om prin timp trecând
Cu multe greutăți în spate
Mereu pe el eu presărând
Doar lacrimi multe când e noapte.

Căci când e zi vreau să zâmbesc
Să nu arăt și lor durerea
Oamenilor ce mă prigonesc
Ca Cel Rău să-mi fure puterea.

Prin multe trec și am trecut
Și da, știu că încă voi trece.
Am regretat că m-am născut
Și-am fost de multe ori rece.

Însă, am aflat un ajutor
Pe cineva, Tatăl pierdut
Căruia îi duceam dor
Și într-o zi l-am cunoscut.

N-am știut că e așa de minunat
N-am cunoscut așa iubire.
"Cum te cheamă?" l-am întrebat
"Isus" mi-a spus,"din nemurire."

Când am aflat prin ce-a trecut
Ca să am viață, să-L găsesc,
L-am strâns în brațe atât de mult
Și i-am spus "Tată, te iubesc ".

Și până acum, El m-a ajutat
M-a mângâiat când nu eram bine.
Și când plângeam, El le strângea
A mele lacrimi cu suspine.

Când cei din jur m-au dat uitării
Și chiar inima când se frângea
În mii de cioburi, totuși Tatăl
Cioburile mi le strângea.

M-a învățat ce e iubirea
Și prin durere, sa iubesc.
M-a învățat căci fericirea
Prin El și de la El primesc.

Îți mulțumesc că te-am găsit
Tăticul meu, a mea comoară.
Și îți mulțumesc că m-ai primit
La piept, să plâng a mia oară.