Un glas din cer s-a auzit cândva

Un glas din cer s-a auzit cândva


Un glas din cer s-a auzit cândva,
Când Tatăl din mărire a vorbit,
Cu glas de tunet El atunci striga,
Acesta-i Fiul meu cel preaiubit.

Când coborî în apa din Iordan,
Ca să ne dea exemplul potrivit,
Isus e botezat chiar de Ioan,
Spunând că-acesta trebuie împlinit.

Iar Duhul Sfânt atunci s-a pogorât,
În chip de porumbel peste Isus,
În timp ce se ruga la Tatăl Sfânt,
Chiar cerurile-atuncea s-au deschis.

Un glas din cer s-a auzit cândva,
Şi-atuncea când la față S-a schimbat,
Domnul Isus, pe munte se afla,
Când Dumnezeu din nor a cuvântat.

Acesta-i Fiul meu cel preaiubit,
În care îmi găsesc plăcerea Mea,
De El să ascultați... a glăsuit,
Şi să-mpliniți în toate voia Sa.

Un glas din cer s-a auzit cândva,
Lui Nebucadnețar când i-a vorbit,
În Babilon la-l său palat atunci era,
Pe-acoperiş el se plimba nestingherit

Află-mpărate Nebucadnețar,
Că ți s-a luat împărăția ta,
Aşa a fost cuvântul cel din cer,
Şi s-a împlinit întocmai cum spunea.

Un glas din cer s-a auzit cândva,
Pe când norodul era adunat,
Când Domnul le vorbi de moartea Sa,
Iar sufletul era prea tulburat.

Atunci Isus începe-a se ruga,
La Tatăl care-L putea izbăvi,
Iar glasul cel din cer se auzea: ,
"L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!"

Nu pentru Mine s-a auzit glasul,
Le spuse Domnul fără echivoc,
Ci pentru voi, fiindcă veniva ceasul,
Când "judecata lumii are loc... ".

Un glas din cer se va auzi cândva,
Atunci când Domnul Isus va veni,
Iar trâmbița lui Dumnezeu va răsuna,
Şi glas de-arhanghel se va auzi.

Întâi vor învia cei morți în Domnul,
Apoi şi noi cei vii vom fi răpiți,
Şi astfel vom sfârşi cu toții drumul,
De chin, de lacrimi şi de suferinți.

Şi astăzi glasul lui Isus mai cheamă,
Noi vrednici de chemarea Lui să fim,
El încă ne aşteaptă şi se roagă,
Să ne-mpăcăm cu El pân' nu-i târziu.