Un cer etern

Un cer etern, un nou început,
Toate pe pământ au un cuvânt.
Create cu măiestrie, puse la un loc,
Formează ceea ce noi numim ecosistem.

Plante care mai de care,
Păsări în culori mii și mii,
Animale pe care tu nu le știi,
Pești în adâncuri ascunși
De ai noștri ochi curioși.

Un ocean înghețat, de parcă așteaptă să fie explorat,
Ascunde un mister de neaflat,
Căci pe ale lui meleaguri
Trăiau oameni cu adevărat.

Erau frumoși, înalți și blonzi,
Cu ochii albaștri, străvezii,
Brațe puternice ca de un zeu,
Se luptau și cu cel mai mare leu.

Aveau tehnologii de nedescris,
Ce azi omul nu poate vedea nici în vis.
Palate care mai de care,
Trăiau chiar și mii de ani.

În frumusețea lor cea mare,
Au ajuns la căderea cea mare,
În păcat fără de sfârșit,
Ce în Biblie este scris.

Nimiciți prin apă și potop,
Au pierit de tot,
În ținutul lor cel mai frumos,
Azi e un îngheț de tot.

Mărturia pactului de nedescris,
Ce a dus la a lor condamnare,
Să vadă omul că pe pământ
Nu este nimic în vânt.