Un apel in noapte

Domnul nostru care vine
chiar de-ar fi târziu în noapte,
Va striga atunci apelul
dupa crez si dupa fapte.
Acea noapte asteptata
ce nu e acum departe,
Va-ngrozi pe miliarde,
caci pe multi îi va desparte.

Când pe nori El va sosi
pentru- a face atunci prezenta,
Foarte multi vor fi aceia
Ce-I vor simte-atunci absenta.
N-or sa fie multi în lume
care-au pus desteptatoare,
Ca atunci sa-i scoata-n graba
pentru Marea Sarbatoare.

Multi se bucura si cânta
melodii pe alta unda,
Si-ar fi greu ca goarna noptii
prin vacarmuri ei s-auda!
Caci se-nveselesc si-asculta
pâna iau si microcipul,
Savurând placerea lumii
ce le-o-mparte...telechipul.

Când le spui ca Domnul vine
dintre sori a doua oara,
Râd de tine cu mândrie,
prin dispreturi te coboara.
Sa le zici ca e un Mire
care vine la mireasa,
Dintre astri printre nouri
ca s-o fac-mparateasa?...

...Astea pentru ei sunt basme,
necrezute niciodata,
Chiar de-ntreaga omenire
sta de groaza încordata.
Le e teama de urgii,
cataclisme si taifune,
Care au si ele rostul
lânga Domnul sa ne-adune.

Când se lasa înserarea...
noi mai stam si ne-ntrebam:
"Oare chiar în noaptea aceasta
vom putea sa-ntâmpinam?
Pe al nostru Mire drag
ce demult L-am asteptat
Când de veacuri si milenii
El pe multi ne-a desteptat?"

Dar apelu-n toiul noptii
va putea ca sa cuprinda,
Pe acei crestini ce-s gata
ca sa-i strânga-ntr-o secunda.
Insa-acea strigare-n noapte
ne uneste prin rapire,
Pentru-a fi o vesnicie
lânga Scumpul nostru Mire.