Umilinţa

Nimic nu sunt; un strop de tină
În care-ai pus un bob de grâu
Un ciob în care-ai pus lumină,
Un colb din care-ai scos un râu.

Nimic nu sunt. O cupă spartă
Din care faci un heruvim,
Sunt măgăruşul ce te poartă,
În drumul spre Ierusalim.

Nimic nu sunt; dar Tu eşti totul,
Şi Tu Te-ai dat ca preţ al meu,
Făcând din pieptul meu chivotul,
Ce poartă-n el pe Dumnezeu.

Nimic nu sunt, nimic sub soare,
Dar Tu Te-ai dat tot pe nimic,
În veci să fii mereu mai mare,
Iar eu mereu să fiu mai mic!

Nimic nu sunt... Un rob netrebnic,
Chemat ca jugul Tău să-l port,
Să dau de-o parte piatra rece,
Când Tu dai viaţă celui mort.

Nimic nu sunt. O trestie frântă,
Din care faci toiag de fier;
O luminiţă fumegândă,
Ce mâine va fi stea pe cer.