Umbra

A oricărui umbră ar fi, nu-i realitate
Dar reflectă persoane sau obiecte
Poate fi mai mică, sau mai mare
Decât lucruri, sau persoane.

Noi ne vedem tot mereu în umbră
Câteodată uriașă și altădată mică
Dar nu este o realitatea, niciodată
Indiferent cum soarele o reflectă.

Unii oameni-s mai mult, decât umbra
Umbra ce-o reflectă, așa cum este ea
Alții, mai mici decât umbra reflectată
Umbra-i înafara lor, doar trupul le arată.

Umbra ne urmărește în conștient
A unora se reflectă, și la alții imprimat
O poartă cu ei tot timpul, ca exemplu
Să fie ca cel ce le-a marcat, conștientul.

La unii și umbra le lasă urme adânci
Chiar dacă au trecut dincolo, între morți
În viața lor pe pământ au fost deosebiți
Prin ce au făcut, umbra le este în lucrări.

Întotdeauna când vorbim sau citim
Din ce au făcut sau scris, de o știm
Parcă îi vedem lângă noi, în umbră
Parcă le simțim a respirației undă.

Când le vedem rodul înțelepciuni
Rămasă scrisă în proverbe sau versuri
În cărți ce le descriu imaginația avută
Sau în lucrări deosebite materializată.

Atunci când, oamenii se auto- analizează
Prima dată, cu umbra lor se confruntă
Și judecătorul neadormit și aspru, conștiința
Atenționează să-și analizeze corect umbra.

Privim în Biblie la oamenii ce au scris
La umbra lor ne gândim și ne pare vis
Acei oameni minunați ce au trăit ca noi
Dar umbra le-a rămas, ca a unor eroi.

Sunt eroi lui Dumnezeu ce-au luptat
Întâi cu ei înșiși și apoi Domnului s-au dat
Ne-au fost lăsați ca niște umbre în trăire
Exemple ce au rămas peste milenii scrie.

Dacă vom trăi ca ei călcându-le pe urme
Vor rămâne pentru urmași și a noastre umbre
Vom fi pomeniți așa cum sunt ei azi. .
Ca urmași ai Domnului devotați, fideli.