Umblând prin valuri

Am fost căzut în grea durere,
Dar am tăcut și am răbdat,
Și n-am spus nimănui de ele,
Ci doar am plâns și m-am rugat.

Căci numai Unul știe totu,
El cunoaste viata mea:
Cel care a zăcut pe cruce,
Pe cruce, sus, la Golgota.

Și știu că El acum mă vede,
Că am fost înșelat din greu,
De cei ce trebuia să-mi fie,
Un ajutor în drumul meu.

Dar știu că voi mai fi odată,
Acolo sus pe stânca Sa,
Și nici o clipă, niciodată,
De alte voci n-oi asculta.

Acum voi bea întreg paharul,
Ce e deplin, amar și greu,
Căci merit ca să-mi duc ocara
Și să plătesc păcatul meu, ;

Dar voi tăcea și doar suspinul,
Spre Domnul meu voi înălța,
Căci știu că El acum mă vede
Și îmi cunoaște inima.

Regret c-am fost iar dus de valuri,
De șoapte rele cu suspin,
Și am crezut că-i adevărul,
Dar au fost scorpii cu venin.

M-a înțepat din nou năpârca,
Voi suferi cât m-ar costa,
Știu că Domnul nostru poate,
Oricare rană vindeca.

Amin.