ULTIMA SEARĂ

ULTIMA SEARĂ

E-o zi neuitatã : Pesah.
Zi îmbrãcatã-n strai divin.
Pãstorul sfânt şi ucenicii
porunca Legii sfinte-o ţin.
Era acolo ceru-ntreg
venit din necuprins :
mielul, şi azima, şi vinul,
şi toate ierburile-amare ...
Deodatã, plin de-o grea mâhnire,
în glas, în gest şi în privire,
cu o durere ce se-aprinde
El, Fiul Omului, vorbeşte :
"Vã spun, prieteni, adevãrul :
unul din voi, vai, Mã va vinde !"

Pe toţi o umbrã, un nor greu,
o întristare îi cuprinde.
"O, Doamne, nu cumva sunt eu ?!..."

"Acel ce mâna o întinde
cu Mine-n blid : acela e !"
Şi-n noaptea neagrã a trãdãrii,
furiş pe lângã zidurile vechi
trec paşi pe care-i duc fiorul :
e Iuda, Iuda vânzãtorul.

Domnul cu ai Sãi cântã Halelul.
E Cina : Ceru-i pe pãmânt.
Isus deodatã Se ridicã
cu ochii cãtre Tatãl sfânt.

"Luaţi din pâinea ce se frânge
cu dragoste în ceasul greu,
cãci mâine va fi Miel de jertfã
pe cruce trupul Meu !..."

Şi apoi când roşul vin
gâlgâind umplea paharul
Domnul, scrutând Golgota,
glãsui :
"Beţi cu toţi din rodul viţei !
E Legãmântul Meu cel nou.
E sângele rãscumpãrãrii,
nepieritor şi sfânt ecou !"

Apoi cu inima-ntristatã
Isus adaugã duios :
"Aceastã pâine binecuvântatã
n-o voi mânca-o iar cu voi
decât acolo-n Cer, Acasã,
când iarãşi toţi vom sta la masã
în Ţara vieţii celei noi."

Tãcerea se aşterne blând.
Un vis din slãvile eterne
coboarã parcã suspinând.
Şi Domnul sfânt îi sfãtuieşte
ca un pãrinte pe copii
cu-nduioşare.

Din când în când rãsare-ncet
câte-un crâmpei de întrebare :
"Doamne, dar unde vrei sã pleci ?"

Bãtrânul Petru mai insistã :
"Dar eu de ce nu pot veni ?"
Şi în mreaja nopţii reci
acelor clipe de trãdare,
glasul cel drag rãspunde lin
ca harpa blândelor izvoare.

...................................................

Un psalm şi-o rugã înãlţarã
spre Tatãl, Cel fãrã-nceput.
Apoi în noapte ei plecarã
având pe Dumnezeu ca scut.
Şi-acuma, iatã,-i în grãdinã.
Pe trei mai dragi îi ia deoparte
şi-ncepe lupta rugãciunii,
şi cad broboanele de moarte.

Acolo-n tainele genunii
tot Iadul oastea îşi adunã.
Discipolii de somn furaţi
sunt rãzleţiţi ca de-o furtunã.
Le spune Domnul lor : - "Vegheaţi
ca sã fim veşnic împreunã !"

Iar El Se roagã cu glas tare
şi parcã ceru-ntreg e-nchis :
"O, Tatã bun ce n-ai hotare,
priveşte-Mã din Paradis !

Paharul de pãcate-amare,
o, ia-l acum din faţa Mea !
Dar, totuşi, sã se facã Tatã
nu a Mea vrere ci a Ta !"

*
În cer se aude strigarea.
Şi cerul priveşte-ngrozit.
De sus aducând alinarea
un înger coboarã grãbit.
El Mielului sfânt Îi aduce
putere sã poarte o cruce
şi moartea sã-nfrunte smerit.

*
Printre mãslini, cu sãbii şi ciomege,
şi cu fãclii ce vor o stea sã şteargã
se-aratã-n faţa veşnicului Rege
ciudatul Iuda şi cei fãrã lege
ce plini de urã, iatã-i, cum aleargã.