Ultima rugaciune a maicii Filofteia

Doamne Tu le stii pe toate,si necazul si suspinul
Si cind totI m/au inselat singur Tu mi/ai fost alinul.
Poate azi te/am intristat prin vorbire sau purtare
Iarta/ma Parinte Sfint inainte de culcare.

Astfel se ruga soptit in chilia intunecoasa
O maicuta ce/si dorea lui Isus ai fi mireasa.
Dar privind inspre ungher catre candela aprinsa
Un fior o strabatu .Adevar sau necredinta?

Si incepu sa vada/n minte ca o roaba credincioasa
Tot trecutul si durerea ce/au impins/o de acasa
Limistea sa si/o gaseasca pe aici prin sihastrie
Stind in post si rugaciuni de cu zori pina/n chindie

In litanii si matanii i se duse tineretea
Se uita inspre icoana.Doamne vine batrinetea
Zile intregi si ani de/a rindul te am privit te am sarutat
Chip frumos pictat pe lemn.Ce amar m/ai inselat.

In ce negura trait/am de am fost plina de orbire
Avind candela aprinsa si asteptindu/te n iubire
Sa te dai jos din icoana sa/mi stergi fata inlacrimata
Ti/am slujit si zi si noapte.Vai,credinta mi/e inselata.

Tu mi/ai spus in Cartea Sfinta caci cine te vede moare
Ma gindesc adinc la mine,la prostia ce nu doare
Si/mi dau seama de slujirea ce/am facut/o fara rost.
Peste tot Tu esti in lume da/n launtrul meu n/ai fost.

Si lasind Cuvintul Vietii pentru datina strabuna
M/am rugat pe la pereti asteptind ziua cea buna
Cind venive/i in chilie si impreuna sa vorbim
Batrinetea m/a cuprins si/s la fel ca Nicodim.

Dar acum M/ai luminat si /as vrea sa imi ierti greseala
Iara eu te voi iubi ca Maria din Magdala
Vreau sa ma inalt spre Tine inspre sfera ta divina
Si sa uit de sihastrie si de datina strabuna.