Ultima filă

În toate ce sunt e-o ultimă filă
Ce-ncheie-un capitol, o carte, un veac,
O viaţă, un vis, o luptă febrilă
Şi chiar o durere lipsită de leac.

Nu tot ce există-i făcut să dureze,
Nu toate în lume au trup de idilă.
Chiar taina-i făcută cândva să-nceteze
Trecând descojită prin ultima-i filă.

Adesea mă-ntreb cât timp va dura
Păcatul, cu dinţii lui de torpilă,
Cât timp vrăjmaşul viclean va-nşela...?
Căci ştiu că şi el are-o ultimă filă.

E-o ultimă filă în Harul divin
Cu-atâta iubire şi-atâta iertare;
Şi el se sfârşeşte şi-apoi, ori în chin
Vei sosi, ori în noua splendoare.

E-o ultimă filă şi-n Sfânta Scriptură,
Spre ea grăbeşte întreaga zidire.
Şi-un pod ridicat peste marea spărtură
Aici o Mireasă, dincolo un Mire.

E drept că sub soare e-un ciclu în mers
Chiar timpul aleargă, gonit fără milă.
Amurg, răsărit şi-acest Univers,
În ele-s înscrise o ultimă filă.

Curând va-nceta această cadenţă,
Pământul trăi-va-şi ultima filă;
Cristos va apare şi-n sfânta-I prezenţă
Znaga de fapte va fi inutilă.

Ceea ce Domnul vrea şi aşteaptă
E-o inimă nouă, curată, umilă.
Cei ce-or păşi pe-a gloriei treaptă
Sunt cei consemnaţi în veşnica filă.

Privesc cu nădejde la ultima filă
Şi văd în tiparu-i un cer luminos.
Ultimul semn în ea e-o ştampilă,
E viza semnată de Domnul Cristos.


Oct.19.2006