Ultima Avertizare

Ultima Avertizare

Un înger pe fundal de cer
Cu Evanghelia în raze vii,
Zbura vestind al ei mister
Oricărui neam şi seminţii.

În orice limbă să priceapă,
La ori-şi-ce popor să ştie,
Că judecata stă să-nceapă
Aflată în prag de veşnicie.

Şi el zicea, cu glasu-i tare:
"Temeţi-vă, de Dumnezeu,
Şi Lui daţi slavă şi-nchinare
Prin reverenţă, tot mereu!”

"Căci ceasul judecăţii Lui
În ceruri sus, i-acum sosit,
Şi pentru-oricine şi-orişicui,
Cuvântul sfânt, va fi rostit!’’

" Şi închinaţi-vă Tatălui Sfânt,
Prinos de jertfă-n rugăciune,
Căci cer şi mare, şi pământ
El le-a creat cu-nţelepciune!’’

Şi iar, un alt înger, a urmat,
Al doielea-n grabă zburând,
Sub ceru-ntins, şi-ntunecat,
Mesajul său lumii-anunţând.

Prin glas puternic, a strigat:
"Căzut, căzut e Babilonul,
Cetatea cea, care a adăpat,
Cu-nvăţătura-i falsă, omul!’’

" Căci vinul ei s-a răspândit
Pe tot pământu-n confesare,
Şi neamuri multe, a amăgit
Cu-a ei doctrină-ameţitoare’’

" E vinul groaznic al curviei,
Ce amăgeste lumea-ntreagă,
Căci principiile apostaziei
Hraneşte, o speranţă vagă’’

" Locaş mizer şi închisoare,
De duhuri multe, necurate,
El a ajuns pentru popoare
Ce au băut din nedreptate’’

" Căci toţi ai lumii împăraţi,
Din vinul desfrânării bând,
Cu negustorii mari, bogaţi,
Mai tari ei erau ca oricând’’

Şi a strigat alt glas din cer:
" Ieşiţi, poporul Meu afară,
Din mijlocul, celor ce pier,
Acum e timp, ultima oară!’’

" Părtaşi ca nu cumva să fiţi
La grozăvii prin nedreptate,
În tot ce-i drept, deosebiţi,
Să nu v-atingeţi de păcate!’’

" E vremea să plecaţi-nainte...
Păcatele-i, s-au îngrămădit,
Şi Domnul Şi-a adus aminte
De toate relele, ce-a făptuit’’

" Şi judecăţi-le, în răsplătiri,
De două ori vor fi-nturnate,
Căci multele sale nelegiuiri
Au prea sporit, amestecate’’

" Pe cât de mult ea s-a slăvit
În desfătări mari şi-n risipă,
Pe-atât, va şi suporta îndoit,
Lovită în grabă, şi în pripă’’

" Şi când pedeapsa în urgii
O va cuprinde şi-o-ngrădi,
Minunatele-i, mari bogăţii,
Într-un ceas, s-or prăpădi!’’

Şi-al treilea înger, mai tare,
Striga din cer cu al său glas:
" Oricine, dacă dă închinare
În crâncenul şi-n greul ceas’’

" La fiară, şi la semnul ei,
Pus pe frunte sau pe mână,
Va bea din cupa, a mâniei
Şi-unul şi-altul, împreună!’’

Acesta-i vinul, ce-n mânie
Peste pământ, va fi turnat,
Şi pedepsit prin grea urgie
Va fi-acel om ce s-a-ntinat’’

" Aici, e-a sfinţilor răbdare,
Căci păzesc în ceasul greu,
În orice timp şi-mprejurare
Poruncile... lui Dumnezeu!’’

Şi-având credinţa în Isus,
Şi stăruinţa, şi-ascultarea,
Ei viaţa-n rizic şi-au şi pus
Vestind lumii, avertizarea.

Prin Ploaia sfântă şi Târzie
Ce-o vor primi ca întărire,
Vor merge toţi cu bucurie
În cea mai sublimă vestire.

La mii de suflete să ducă
Speranţa dulce-a mântuirii,
Ca roadele sfinte s-aducă
Prin Strigătul reînsufleţirii.

Să secere holdele coapte
Din lanuri ce-au îngălbenit,
Prin spicele crescute toate
Căci boabele s-au împlinit.

Cu feţele, în Duh luminate
În zelul sfânt al consacrării,
Ei lumea toată vor străbate
Cu vestea bună, a salvării.

Se vor duce, din loc în loc,
Vestind solia prin dreptate,
Căci soarta tuturor e în joc
Şi-al veşniciei ceas va bate.

Dovada sfintei consacrări
Îi va urma pe credincioşi,
Vor fi minuni şi vindecări
Printre bolnavii numeroşi.

Şi-acesta-i timpul potrivit
Când orice fel de legături,
De neamuri, va lua sfârşit
În faţa acestei conjucturi.

Şi toţi cei sinceri, adunaţi,
Vor fi împreună un popor,
În Hrist Isus, fiind grupaţi,
S-or sprijini-n efortul lor.

Şi mii de glasuri pe pământ
Vor răsuna-n avertizare,
Puterea Duhului cel Sfânt,
Va încheia marea lucrare!

Flavius Laurian Duverna
28 ianuarie 2009