Ucenicul iubește

Încep să scriu, dar foaia parcă e tot goală,
Și mă întreb de ce-i așa în vremea de acum;
Trecem așa nepăsători prin a vieții școală,
Înaintăm cu greu, ne poticnim pe drum.

E greu să mai îndeplinim porunca cea Divină,
De-a ne iubi cum ne-a iubit Isus.
Nu vrem să ne vedem partea de vină,
Dar vrem ca glasul nostru, să se audă Sus.

Mai vrem ca cei din jurul nostru să afirme,
Că suntem ucenicii lui Hristos;
Dar ale noastre fapte, pot doar să confirme,
Că ne luptam mai mult, pentru lucruri de jos.

Isus ne-a spus că lumea va cunoaște,
Pe cei ce sunt ai Lui, nu după altceva;
Ci doar după iubirea ce pot ca să și-o poarte,
Ce prin slujirea unul pentru altul o pot arăta.

Să ne iubim cu dragoste curată,
Ca să rămânem pururi în al Lui Cuvânt.
Și doar cine iubește, este născut din Tatăl,
Căci dragostea e roada, dată prin Duhul Sfânt.

Dany Căpătan