UCENICII ŞI NUNTA

Isus, Domnul, Îşi luase ucenicii Săi la nuntă
Să asiste la minunea cea cu bucurie multă.
Pentru toţi participanţii nunta e o bucurie
Dar şi pentru ucenici ea ar trebui să fie.

Viaţa noastră de credinţă nu este o-nmormântare,
Ci-i o pace minunată şi o bucurie mare.
Când lipseşte bucuria noi ne-ngrijorăm cu toţii
Neglijând astfel credinţa şi căutând mereu emoţii.

Dar această bucurie nu este produsul minţii,
Ci-i o roadă minunată ce o au în viaţă sfinţii.
Se poate intra în criză cum a fost şi-atunci în Cana
Iar remediu-i pocăinţa când primeşti din cer dojana.

Nu prin firea pământească ne disciplinăm trăirea
Ci doar Duhul ne ajută ca să exersăm sfinţirea.
Şi la fel ca ucenicii să ne-ncredem în Isus
Când speranţele salvării parcă s-au topit, s-au dus.

Mirii, nunul, ucenicii, nici Maria nu ştiau
Ce va face Domnul slavei pe când ei se frământau.
Totuşi vorbele Mariei sunt un sfat prea valoros:
„Faceţi tot ce vă va spune Mesia, Isus Hristos!”

Asta-i fapta de credinţă prin care zilnic trăim:
Bucuria noastră mare că pe Domnul Îl iubim.
Ascultarea este cheia, rugăciunea-i scara ei
Să urcăm mereu spre ceruri ca-ntr-un zbor de porumbei.

Slugile au scos din vase vinul nou şi-atât de bun:
Bucuriile pe care mulţi le simt dar nu le spun.
Numai omul care gustă cât de bun este Isus
Va-nţelege bucuria, dragostea fără apus.

Deci să cultivăm, în Duhul, dragostea şi harul sfânt
Ca s-avem ulei în vasul şi fărâma de pământ.
Mirele din cer e gata. Suntem şi noi pregătiţi
Să intrăm cu El la Nuntă plini de har şi fericiţi?

Duhul strigă: „Maranata! Vino, Doamne sus pe nor,
Să-Ţi întâmpini Tu poporul proaspăt şi biruitor!”
Să tresalte tot pământul cu atâţia munţi şi văi
Şi să-nceapă marea Nuntă cu toţi ucenicii Tăi!