UCENICII LUI IOAN ŞI FARISEII

UCENICII LUI IOAN ŞI FARISEII

Le-a plăcut să stea alături
De zeloşii farisei
Când prin post şi rugăciune
Arătau că-s oameni grei.

Dar acum aveau nevoie
Ucenicii lui Ioan
De-o legitimare nouă
Pentru-al mântuirii plan:

„De ce noi şi fariseii
Ne rugăm şi postim des?
Dar la Tine-nvăţăceii
Să mănânce au ales.”

Dând răspunsul pe măsură
Celor ce-ascultau uimiţi
Domnul le-a vorbit de-o Nuntă
Cu nuntaşi prea fericiţi.

Cum mai pot posti nuntaşii
Când e Mirele cu ei
Şi-i atâta bucurie
Prin grădini şi pe alei?

Cum să pui la haina veche
Chiar şi-un petec foarte nou?
Cusătura când se rupe
Face-un neplăcut ecou.

Cum să pună unii oameni
Vinul nou în vasul vechi?
Dacă vasul se va sparge
Va fi rău pentru urechi.

Episodul ne-aminteşte
De Isus cu noul vin,
Cel al bucuriei sfinte
Şi cu-al dragostei alin.

De-o ofertă ca şi-aceasta
N-aveau fariseii loc
Căci în inima lor rece
Nu ardea divinul foc.

Ei puteau ca să se roage,
Să postească chiar şi-un veac.
Fără Mire nu-i posibil
Să-I fii Tatălui pe plac.

Mântuirea-i de la Domnul.
Dacă oamenii o dau
Atunci haina ei se rupe
Şi ei plâng ca şi Esau.

Când religia e-o formă
E ca şi burduful spart
Care face numai zgomot
Însă omu-i înşelat.

Numai Domnul înoieşte
Vinul dar şi vasul său
Când prin Duhu-n noi trăieşte
Ocrotindu-ne de rău.

Către-acei oameni cu râvnă
Domnul n-a vorbit în van.
Şi-au venit la El deodată
Ucenicii lui Ioan.

N-au mai vrut să se compare
Cu fruntaşii farisei
Când L-au îndrăgit pe Mire
Prin iubirea pusă-n ei.

Dacă tu eşti rob prin forme
De religii foarte reci,
Dacă nu ai bucuria
Şi nici viaţa cea de veci,

Vino la Isus acuma
Cu păcatul tău, cu tot,
Ca să afli-Mpărăţia
Lui Mesia Savaot!