UCENICIA

UCENICIA

Tot timpul crucea vieţii tale
Purtând-o după Mielul sfânt
Să-nfrunţi te-ajută orice jale
Chiar şi pe margini de mormânt.

În ea constă ucenicia,
Secretul dragostei cereşti,
Ce îţi aduce veşnicia
Când doar pe Mire îl iubeşti.

Căci nu-i suficient spre Domnul
Tu prin credinţă să păşeşti
Cât timp te biruieşte somnul
Şi nu te vezi aşa cum eşti.

Iubirea ta pentru oricine
E-o piedică dacă Isus
E doar un ghid către mai bine
Ce îţi menţine fruntea sus.

De nu-L iubeşti pe El mai tare
Decât oricine-n viaţa ta
Ca să-L urmezi e-o înşelare
Ce veşnic o vei regreta.

Această cruce-i semnul morţii,
A eului crucificat,
Ce nu mai stă în faţa porţii
Să-L laude pe Împărat.

Când te iubeşti mai mult pe tine
Isus e-un rege exilat.
Tu nu-L asculţi cum se cuvine
Trăind mereu doar în păcat.

Tu porţi o cruce ca figură:
Emblemă, simbol, crucifix.
Ca şi pe Petru din Scriptură
El, Domnul te priveşte fix.

Ar vrea deplina pocăinţă
În duhul tău s-o regăseşti
Şi să nu fugi de suferinţă
De dragul vieţii pământeşti.

Ce cruce porţi fără iubire
Pe drumul cel îngust şi greu
De n-ai primit o mântuire
De la Isus, din Dumnezeu ?!

Aşa se poartă ucenicul
Mergând mereu după Isus,
Deşi e-un fir de praf, nimicul
Nălţat prin har spre ceruri sus.

Acei ce vor ca să zidească
Un turn înalt, un foişor,
Vor sta întâi să socotească
Ce bani mai au în punga lor.

Vor chibzui cu-nţelepciune
Tot planul chiar de la-nceput
Aşa cum nu se poate spune
Că mulţi vreodată au făcut.

Să nu asculte vechea fire
Cu tot efortul ei robust,
Ci doar mergând spre răstignire
Vor fi pe drumul cel îngust.

N-aduce sarea mari foloase
Cât se ascunde-n văgăuni,
Ci doar pe mese-n multe case
La oaspeţi mulţi şi răi şi buni.

Dar dacă sarea gustu-şi strică,
Cum vi s-a spus de la-nceput,
Cum va putea o boabă mică
Să dea mâncării gust plăcut ?

La ce mai foloseşte sarea
Decât să faci din ea asfalt
De nu sărează nici mâncarea
Şi n-o poţi face conservant ?!

De nu-ţi separi întreaga viaţă
De tot ce-n lume te-a răpus,
De-a firii pământeşti povaţă
Nu poţi să fii al lui Isus.

”Să lase-n urmă tot ce are :
relaţii, funcţii, bogăţii!”,
Striga Isus cu voce tare
Chemând pe-ai Săi spre veşnicii.

Gândeşte-te, tu ce vei face ?
Eşti gata preţul să-l plăteşti
Ca să primeşti în suflet pace
Şi-un dor de slăvile creşti ?

Batjocuri şi ocări din gloată
Pentru Isus ai să le-nfrunţi
Păstrându-ţi inima curată
Ca floarea stâncii de pe munţi.

Când vei pleca din astă lume
Cu truda ta de peregrin
Isus te va striga pe nume
La poarta Raiului divin.

Îţi vei lăsa în drum povara
Şi crucea ta pe drumul greu.
Şi va începe primăvara
Cu Fiul cel de Dumnezeu.

Toţi spinii îţi vor fi coroană
În Ţara dragostei de sus
Uitând a suferinţei rană
Pe braţul sfânt al lui Isus.

***


8 aprilie 2002