Tu trezește-te mireasă

Tu trezește-te mireasă din adânca ațipire,
Umple candela îndată, se arată-n zare-un Mire,
Vine ca să te înalțe, ești tu gata de-nălțare? ,
Sau tu ești azi îmbrăcată-n haina cea de nepăsare.

Cercetează-te îndată, pentru cer ce ai cules? ,
Pământeasca alergare, câte lacrimi ea ți-a șters,
Pentru ce pe ea în viață le-ai vărsat... te-ntreabă El,
Au fost lacrimi pentru vreascuri? , sau pentru Emanuel.

Ești rodită? , ești curata? , tu mireasă astăzi ești? ,
Vrednică de îndurare? , vrednică de slăvi cerești? ,
Ai fost cea ascultătoare de al Mirelui cuvânt? ,
Ca să fii în ceruri dusă, să fii veșnic cu un sfânt?

Tu întreabă-te pe tine, de ești gata de plecare,
De nu ești... oprește-ți pasul, din zădarnic-alergare,
Și să știi... e scurtă vremea, până când Mirele vine,
De nu te oprești tu astăzi, va pleca El fără tine.

Și oprirea ta să-ți fie, una pentru pregatire,
Pentru haină ea să fie, clipa pentru curățire,
Și în vremea oferită, strânge roade pentru cer,
Pentru tine să deschid-a cerului El porți de fier.

De nu ești tu astăzi gata, înc-o vreme El ți-a dat,
Nu e vremea ca pământu-n lung și larg de colindat,
Este vreme de-ndurare, și ea este pe sfârșit,
Rămâi azi de veghe... trează, nu e vreme de-ațipit.

Ia aminte la cuvântul pentru tine ce coboară,
Nu poți fi când El apare, cu o haină ce-i murdară,
Pregătește-te... fii gata, în curând nu va mai fi,
Vremea plină de-ndurare, pentru a te pregăti.

Lasă-te de uscăciune, lasă-te și de păcat,
Vrednică să fii mireasă, pentru cer, pentru-Mpărat,
Pentru străzile de aur, ce sunt fără de sfârșit,
Ești tu oare pregătită pentru tot ce-i infinit?

De ești azi ascultătoare, vei dori să te sfințești,
De ești astăzi doritoare, de acele slăvi cerești,
Care sunt pentru mireasa, Mirelui care va fi,
Fii mireasă pregătită, în curând va reveni.