Tu pune-ne Doamne pe stâncă

Tu pune-ne Doamne pe stâncă,
De-al Tău adevăr vrem să fim,
Zidiți... pe cărarea spre Tine,
Prin el lupta grea biruim.

Tu pune-ne Doamne sub harul,
Ce curge de sus ne-ncetat,
Să nu fim pe urma lăsat,
Popor de putere secat.

Ridică-ne-n sus doar privirea,
Chiar dacă pe ceruri sunt nori,
Căci vrem să-ți vedem frumusețea,
Ce-i plină de sfinte valori.

Ridică-ne mâinile Doamne,
Curate cum Tu le dorești,
Căci doar curăția e calea,
Spre clipele cele cerești.

Tu pune-ne Doamne-o cântare,
Pe buze când marea c-un val,
În față se-naltă pe cale,
Să n-avem privirea spre mal.

Să nu lași ca noaptea s-aducă,
Vre-o teamă oprită în gând,
Să nu ne oprească apusul,
În loc cât vom fi pe pământ.

Ferește-ne limba de răul,
La pândă ce stă el mereu,
Rămâi lângă inima-nfrântă,
Căci doar Tu îi ești Dumnezeu.

Tărie dă pașilor Doamne,
Ce-aleargă spre cerul bogat,
Fii Tu călăuză în toate,
Spre Țara din cerul prea-nalt.
Amin