Tu omule care te treci

Tu omule care te treci, prin viața trecătoare,
Ce ești tu oare pe pământ? , fă-ți azi o cercetare.

Curând din cer se v-auzi, o trâmbiță... din zare,
Pe tine cum te va găsi? , ești pregătit tu oare?

Ți-e pasul azi alergător, din zori de dimineață,
Se scurge truda ta șuvoi, pe frunte și pe față.

Dar pentru cine te trudești? , până-n apus de soare,
Pentru Isus? , sau pentru tot ce-i doar o trecătoare.

În urmă anii tăi rămân, devin o amintire,
În fața ta va apărea, a Domnului venire.

Cum oare astăzi îl aștepți? , pe cel ce-ndată vine,
Pe stâncă sus? , sau prăbușit, răpus printre ruine.

Ce ești pe drumul care mergi, spre ce el se îndreaptă,
Ești oare tu un bob ce-i greu? , sau pleavă fluturată.

Ești sare oare pe pământ, în beznă ești lumină? ,
Sau crezi în bunul Dumnezeu, când ziua-i doar senină.

O tu nu te îndepărta, de marea ta salvare,
În care viață vei găsi, fără apus de soare.

La ușă bate ea acum, căci astăzi sunt venite,
Acele vremuri de sfârșit, ce-au fost cândva vestite.

De veghe stai... nu ațipi, mereu fără de pată,
Mireasă fii de Dumnezeu, ce-a fost răscumpărată.

Fii gol de lumea în culori, ce sunt atrăgătoare,
Tu omule fii gol de tot, ce-i fără de valoare.

În tine să se vadă El, Isus Mântuitorul,
Ca la sfârșit, când va veni, spre cer să-ți fie zborul.

Și-n orice clipă să rămâi, doar gata de plecare,
Căci nu poți ști când pe un nor, din ceruri va apare.

Poate veni sub soare plin, sau într-un miez de noapte,
Venirea Lui Isus Hristos, de tine nu-i departe.

Tu pentru ea să fii mereu, doar gata de plecare,
Să fii de El recunoscut, atunci când va apare.
Amin