Tu, omule

Tu, omule ce-ți faci palate
strângând comori de bani şi aur,
viața numa-n desfătare
şi numa-n cântec să-ți petreci,
o, adă-ți, omule, aminte
că-n ieslea vitelor din staur
Stăpânul, Făcătorul lumii
născutu-S-a pe paie reci!

Tu, omule ce-aduni în lume
şi cauți doar bani şi bogăție
ca zilele să-ți fie "albe"
şi anii pururea senini,
gândeşte la Stăpânul Vieții
Care-a trăit în sărăcie
cum patul Lui a fost o Cruce,
cununa Lui a fost din spini!

Tu, omule ce cauți gunoaie
cu ochii plini de para urii
şi-alergi după deşertăciune -
ce gol şi sec vei merge-odată
de nu cauți azi să-ți strângi comoară
acolo unde n-o iau furii
în foc vei arde pe vecie
şi tu şi avuția-ți toată!