Tu omule

Tu omule

In linistea ce ma cuprinde, adesea ma gandesc departe,
Si prin a vietii oglindire privesc -napoi mereu, aparte.
M-au dus valurile-abrupte, spre mari talazuri ridicate,
Eu n-am stiut, puterea lor, dar Domnul m-a scapat de moarte.

Nu m-a lasat sa ma plec in iuresul ce trage-n jos,
De mi de ori m-a ridicat si-L vad privind cum iar m-a scos.
Unde-am fost, de care parte mi se opintea piciorul meu?
Cand batea vantul si furtuna si sagetile mereu.

Din cand in cand pe urma vad, cum bratul Lui m-a ajutat
Spre tainele din fata care, trebuiau trecute neaparat.

Si vad chiar eu trecutu-n graba, caci timpul se rostogoleste,
Zilele ce-au fost mai grele ca Pavel ce-n trecut priveste.
El zis-a: -Mi-am sfarsit cararea, eu ce sa zic de drumul meu,
Ca il trec doar cu suferinta si plansul ma apasa greu.

Nu am avut nicicand puterea lui Pavel, el era un sfant,
Si il iubea pe Dumnezeu asemeni mie pe pamant.
Deci o astfel de iubire simt ca ma calauzeste,
Eu sant dator lui Dumnezeu sa il iubesc ca ma iubeste.

El este primul pas facut, nici cele 6 zile date,
Nu sant atat de importante fara de scopul ce-l strabate.
Caci Dumnezeu le-a facut toate pentru om de la -nceput,
Si cand a tras marea albastra sau norii cand i-a conceput.

Cand semana cu mana-ntinsa boabele de grau curate
Peste pamantul gol si umed ca sa fie adunate.
Sau sa puna sa luceasca stele soare si lumina,
Pentru ce daca nu are cine se bucura intruna.

Deci tot omul e problema, oare cine mijloceste? ?
Nu e apa, roata, omul, este Isus ce soseste.
Si apoi dadu porunca pentru om sa il salveze,
Dar omul gresi atuncia, si cazu pe metereze.

Si in neascultarea lui ignora ce i s-a zis,
Omului acolo iata, nu lua asa e scris. !
Deci pacatul s-a lansat in al clipei ispitire,
De aceia Dumnezeu mai lasa o hotarare,

Mai lasa sansa o data sa fie rascumparat,
Omule-tu ai credinta? iata toate s-au schimbat.
Dornic este astazi omul, sa n-asculte pe-acest drum,
Si vine si ispitirea care il atrage acum.

Crede tu se-obisnuieste sa se spuna la amvon.
Dar sa fi plin de putere sa-l ai pe Isus ca Domn?
OMUL-nu-i ca o masina, are ganduri se sileste,
Cere si bate la poarta, sa capete el doreste.

Poti sa dai mana de pace sau sa te tulburi de ura,
Totul este cu putinta omului fara masura.
Dar ca sa obti pecetea sa fi sus in vesnicii,
Omule n-ai sa ajungi neschimbat in cer, sa sti.

Poti voii sa fi la fata om frumos si sanatos,
Dar in fire esti un mar, ros de vierme gunoios.
Nu obtii nimic cu forta, ai ce Isus, El doreste,
Ori bun ori rau tu esti astazi, viu, ca Domnul hotareste.

Ca sa fi acolo umde Domnul este pregatit,
Trebuie omule iata, sa te lupti ne contenit.
Zi de zi alergand iute sa cistigi imparatia
Si acum nu mai e vremea de a pierde vesnicia.

Ca nu sant destule ore ca sa faci ce El ti-a zis,
Daca te uiti in Sc riptura te conduce-n paradis,
Unde-a fost Adam o data, Edenul misterios,
Este sus la Dumnezeu in raiul cel glorios.

Auzit-am dintre pagini de venirea lui Isus,
Va veni ca sa il duca iar pe om acolo sus.
Dar daca plateste pretul si cumpara vesnicia,
Nu cu aur sau argint ci ascultand el de Mesia.

Facand fapte de credinta, totul pana la jertfire,
Daruind acuma viata si lasand chiar vechea fire. .
OMULE--atat se zice- tu la dreapta te intoarce,
Tu la stanga stai, tu vino- asa ISUS, El va face.

Vom duce in sus stindardul, ceas cu ceas, zi dupa zi,
Si vom auzi strigarea chiar sub glie dac-am fi.
Totul este pregatit, grabiti-va ne-ncetat,
Iata trambita vesteste ca Domnul s-a apropiat.

Si vor auzi chemarea cei ce au stat priveghind,
Omule poti fi si tu, cu noi astazi asteptand.

AMIN