Tu nu Mai eşti Rob

Ajuns la lumină din ubra durerilor grele
De pe masa torturi, murdară şi rece!
Un ecou răspundea încercărilor mele
Era vocea Acelui ce a fost pe cruce.

De sub haina de chinuri, asprită şi veche
Am ieşit la lumină să fiu liberat!
Ştiind că în ceruri, cineva stă de veghe!
Şi-acela e Domnul, de El sunt salvat.

Din cupa iubiri ţâşnesc mari speranţe!
Pentru omul înfrânt, învăluit de dureri,
Căci dincolo de lacrimi ce-mparte tristeţe
A venit o fiinţă aducând mângâieri !

Plouă cu spini peste-un suflet zdrobit!
Cu mii de săgeţi al vânătorului tandru,
Dar omul se străduie să stea neclintit
Să-şi poarte durerea cu gustul ei acru !

Şi totuşi priveşte pe muchii de deal
Să vadă o fiinţă coborând înspre el,
Din mare-nălţime să vină un val
C-o iubirea cerească al sfântului Miel.

Să simtă din razele Harului sfânt
Ce încă mai are putere divină
Să transforme o inimă aici pe pământ
Pentru clipa când fi-va acolo-n lumină!

Simţind călduros o mână de Tată
Al Fiinţei divine cu ochii de luceafăr
O, Doamne priveşte-s o creangă uscată!
Înverzind la privirea-I de foc ca tânăr!

Mai este o vreme cât poţi să te-ntorci
Curând se va-nchide jos Harul divin,
Primeşte-L pe Domnul urcând pe poteci
S-ajungi sus în ceruri, în locul sublim.

Tu eşti creatura Acelui puternic
Dar creşti ca un pom, în sfânta grădină,
Îndreaptă-ţi privirea la Cel care-I vrednic
Şi El îţi v-a da din cereasca lumină.

Tu nu mai eşti rob! Ci fiu de-Mpărat.
Căci plăti-ta Isus pentru tine pe cruce.
Eşti liber de-atunci, dar să fii cumpătat,
Căci numai atunci în cer vei ajunge.

Amin