Tu ne-ai ales când ai ales

Tu ne-ai ales când ai ales

Tu ne-ai ales să fim noi Doamne, copiii pentru veșnicii,
Să fim noi cei ce simt iubirea, aprins-a dragostei dintâi,
Tu ai ales o suferință, Tu ai ales un gust amar,
Ca între noi și Tine Doamne, să nu mai fie vre-un hotar.


Tu ne-ai ales să fim lumină, din bezna nopții ne-ai salvat,
Ne-ai dat o mare-Mpărăție, un nume de sfânt Împărat,
Să fim făclii aprinse-n noapte, Tu-ai fost Acel ce ne-a ales,
Din mii și mii, din uscăciunea, pustiului când ne-ai cules.

Tu ai ales să ne dai viață, de diavol când orbiți eram,
Ne-ai ridicat pe-o culme Doamne, pe-adânc de mare când eram,
Ne-ai dat lumina ce străpunse, și norii ce se scuturau,
Ai dat Tu toate la o parte, în fața noastră ce stăteau.

Tu ai ales să guști calvarul, Tu ai ales să părăsești,
Pentru pământ divinitatea, Împărăția-n slăvi cerești,
Ca să ne dai iubite Tată, un loc și nou-acasă sus,
Ce-i veșnic gol de suferință, în el vre-o dată lacrimi nu-s.

Tu ai ales amărăciunea, să fim cu toții azi salvați,
Tu ai ales ca sus pe cruce, să fim acei răscumpărați,
Ne-ai dat o mare bucurie, când ai ales să nu murim,
Cu Tine sus în veșnicie, noi veșnic Doamne să trăim.

Tu ai ales ca niciodată, la Tine să nu te gândești,
Tu ai ales mereu în față, doar pentru noi ca să privești,
Să nu te-ntorci din suferință, Tu ai ales... și-un drum prea greu,
Ca să fim astăzi noi urmașii, Acelui veșnic Dumnezeu.
Amin