Tu-mi ești turnul de scăpare

Tu-mi ești turnul de scăpare, Tu-mi ești Doamne adăpost,
Tu ești luna dar și soare, ești al vieții mele rost.

Tu-mi ești hrană și izvorul, nesecat de bucurii,
Tu ești Doamne-a mea speranță, ce m-așteaptă-n veșnicii.

Fără Tine n-ar fi soare, pe cărarea ce pășesc,
Nu aș ști nici cum pot oare, pe pământ ca să iubesc.

Căci Isuse... fără Tine, piatră inima mi-ar fi,
Îndreptată spre pieire, fără a mai obosi.

Tu-mi ești Doamne o salvare, ce mereu m-a ridicat,
Eu și astăzi stau pe stâncă, doar de Tine ajutat.

În picioare doar cu Tine, aș putea ca să rămân,
Biruință-mi ești în lupta, cu cel rău... cu cel păgân.

Tu îmi ești doar alinare, rănile când iar mă dor,
Pentru mine ești tărie, ma ridici când iar cobor.

Îmi duci gândul după stele, când străinii iar apar,
Dintre noi dărâmi Isuse orișice astăzi hotar.

Fără Tine-aș fi o frunză, putrezită pe pământ,
Fluturată în pustie, de-adierile de vânt.

Fără Tine eu spre moarte, zi de zi m-aș îndrepta,
Aș fi într-un somn ce-i veșnic, care vise n-ar avea.

Fără Tine n-ar fi viata, doar frumoasă ca acum,
Ar fi una rece... goală, fără nici-un rost pe drum.

Dar în bunătatea-ți mare, Tu ai hotărât ca eu,
Să nu mă îndrept spre moarte, ci să-mi fii Tu Dumnezeu.