Tu-mi ești pacea

Tu aduci mereu Isuse, pace sufletului meu,
Bucurii când întristarea-mi dă tărcoale ea mereu,
Îmi aduci acea lumină, ce mă scoate dintre stânci,
Ba mai mult... când plâng... cu mine, Tu ești Cel ce-ntruna plângi.

Îmi alini mereu suflarea, însoțită de suspin,
Tu ești gustul cel de miere, când eu beau paharul plin,
De amărăciunea care, eu o am și azi pe cale,
Ba mai mult... ești trist Isuse, când eu sunt cuprins de jale.

Tu îmi ștergi și a mea față, când din plâns nu-mi pot opri,
A mea inimă ce bate, pentru Tine zi de zi,
Tu ești cel care de mână azi mă porți prin orice greu,
Simți și Tu durere Doamne, când o simt adânc și eu.

Tu-mi șoptești că ești cu mine, că eu singur nu voi fi,
Văd a Ta-ndurare Doamne-n orice clipă-n orice zi,
Când săgețile-arzătoare, inima-mi străpung și plâng,
Simt cum ale Tale lacrimi, mangâie când mă ating.

Simt fiorii de iubire, peste mine ce-i cobori,
Când se-apropie vre-o teamă, să-mi aducă ea fiori,
Lupta grea o lupți Tu Doamne, căci de Tine sunt iubit,
Tu mă faci să simt Isuse, că eu nu sunt părăsit.

Mâna Ta o văd cum norii, îi desparte când se strâng,
Glasul Tău aud cum valul, îl trimite în adânc,
Îndurarea Ta și mila, eu o văd în viața mea,
Minunată este Doamne, când prezența Ta e-n ea.

Văd deasupra mea și ochii, ce veghează azi mereu,
Căci pe drumul vieții mele, care-i greu... nu-mi este greu,
Doar vegherea Ta îmi este, scutul relelor ce vin,
Să pășesc nu mi-este teamă, scutul meu e scut divin.

Tu-mi aduci mereu salvare, oriunde eu m-aș afla,
Dar și vindecare Doamne, doar în îndurarea Ta,
Viața mea este condusă, doar de Tine Dumnezeu,
Legănat sunt dus acasă, astăzi eu pe brațul Tău.