Tu m-ai iubit atuncea cand nu era Pamintul

Tu m-ai iubit atuncea cand nu era Pamintul,


Tu m-ai iubit atuncea cand nu era Pamintul,
Nici muntele,nici marea cu ce-i ascuns in ea,
Tu m-ai iubit si-atuncea cand nu sufla nici vantul,
Pe cer nu erau stele,nici luna nu lucea.


Tu m-ai iubit atuncea'nainte de a scoate
Adancul din adancuri si-abisul din abis,
Tu m-ai iubit si-atuncea si mintea mea nu poate
Sa spuna despre lumea ce ma tinea inchis.


Tu m-ai iubit atuncea cand Tu erai Cuvantul
Si-n sfat cu ascunse sfaturi, ce sunt ascunse-n Tine
Dand lumilor viata,se incepu'nceputul
Si-al lumii care este,si-al lumii care vine.


Tu m-ai iubit atuncea cand numai heruvimii
Te preamareau intr-una prin stralucirea lor,
Tu m-ai iubit si-atuncea cand numai serafimii
Cantau si-Ti dadeau slava cu glasurile lor.


Tu m-ai iubit atuncea cand bratele tacerii
Imbratisau puternic tarii si-ntreaga fire,
Cand nimeni nu gustase din roadele durerii,
Tu m-ai iubit si-atuncea, c-ai fost si esti IUBIRE.

Amin.