Tu m-ai făcut Isuse

Tu m-ai făcut Isuse, din praful de țărână,
Mi-ai dat ce niciodată, nimeni nu ar putea,
Ca să îmi dea Stăpâne, din lumea cea păgână,
Căci viața nu e-n lume, ea este-n mâna Ta.

Din frunza cea uscată, pierdută în pustie,
Din ea făcut-ai Doamne, un viu moștenitor,
A celor ce sunt toate, acolo-n veșnicie,
Spre care-alerg eu astăzi, în piept cu mare dor.

Tu ai făcut din mine, o stea strălucitoare,
Ce numai pentru Tine, mereu va străluci,
Tu ai ales Isuse, să fiu mereu o floare,
Ce numai pentru ceruri aici va înflori.

Din fiu al rătăcirii, cel de pe căi străine,
Un fiu al nemuririi, din mine ai făcut,
Să nu robesc pământul, cu-a lui plăceri păgâne,
Tu ai făcut ca cerul, să îl doresc mai mult.

Tu m-ai făcut din praful, cel dus într-o pustie,
Mi-ai dat mie-o valoare, să fiu în viață eu,
Acel care te poartă, și-n noaptea cea târzie,
În inimă Isuse, să simt că sunt al Tău.

Mi-ai dat mie suflare, când orb eram în viață,
Cu Duhul sfânt Isuse, Tu m-ai pecetluit,
Mi-ai devenit un sprijin, a mea mereu povață,
Mi-ai dat o haină albă, Să fiu eu mântuit.
Amin