Tu m-ai creat Isuse

Tu m-ai creat Isuse, din praful de țărână,
M-ai pus pe culmea stâncii, pe ea Tu m-ai zidit,
M-ai adăpat cu viață, din ape curgătoare,
Și din cereasca mană, mereu Tu m-ai hrănit.

Ai pus suflare-n mine, mi-ai dat puteri pe cale,
Și-n orice clip-a vieții, cu mine-ai fost mereu,
De sus întins-ai mâna, ca să îmi dai salvare,
Ca să port al Tău nume, cel... fiu de Dumnezeu.

Mi-ai dat atâtea zile, ce-au fost o primăvară,
Mi-ai dat să gust dun lacrimi, de bucurii cerești,
Mi-ai netezit cărarea, să nu mă pierd pe cale,
S-ajung și eu în locul, din slăvile cerești.

M-ai dus să văd pustiul, purtându-mă de mână,
Nu m-ai lăsat o clipă, eu singur ca să fiu,
Căci Tu-mi ești Creatorul, Tu ai făcut din mine,
Moștenitor al slavei, salvat dintr-un pustiu.

Tu ai făcut din cioburi, un vas pentru slujire,
Mi-ai dat Tu o valoare, când toți m-au părăsit,
M-ai ridicat când iarăși, răpus eram în luptă,
Mi-ai fost un scut Isuse, când iar eram lovit.

Tu m-ai creat din vise, le duci spre împlinire,
Acolo unde Doamne, în doi vom fi în veci,
Dar pân-atunci pe cale, mereu numai pe Tine,
Te simt în orice clipă, de sus când te apleci.

Tu Creator a toate, ce azi mă înconjoară,
A Tale sunt căci totul, de Tine e făcut,
Al vremurilor care, sunt astăzi ești sfârșitul,
Tot Tu ești Cel ce-ndată, aduci un început.
Amin