Tu m-ai chemat

Tu m-ai chemat în ceasurile nopții,
În ajutor să-ți vin copilul Meu,
Eu glasul Tău l-am auzit din ceruri,
Și îngeri am trimis în cortul tău.

Tu m-ai strigat din văi întunecate,
O rază printre nori să îți trimit,
Copile... ți-am trimis a Mea lumină,
Căci glasul tău din cer l-am auzit.

Am auzit cum cad a tale lacrimi,
Și-am coborât să șterg al tău obraz,
Și o solie care-i îngerească,
Am pus Eu lângă tine în necaz.

Săgeților sunt scut, să nu-ți aducă,
Vre-o rană sângerând copile scump,
Deoparte eu te-am pus de dinainte,
De a vedea lumina pe pământ.

Tu m-ai chemat din praful de furtună,
Căci ți-ai dorit ca Eu să o opresc,
Furtuna am oprit-o, chiar îndată,
Căci Eu pe tine mult... mult te iubesc.

Ai vrut să îmi întind spre tine mâna,
Și mi-am întins, de jos te-am ridicat,
Te-am pus la pieptul Meu ca tu de nimeni,
Să nu mai fii răpus copile drag.

Ai vrut să mă cobor, și azi la tine,
Eu am venit să-mi spui durerea ta,
Doar Eu pot azi copile-a ta durere,
Și rana ce o ai... a vindeca.

Tu m-ai chemat și am venit în grabă,
Căci glasul tău mereu l-aud... să știi,
Când viață-ți va fi grea, să strigi... căci cerul,
El se deschide pentru ai Săi fii.