Tu m-ai adus pe lume

Tu m-ai adus pe lume,
S-alerg Isuse eu,
Prin cele ce sunt bune,
Dar și prin tot ce-i greu,
Ca să ajung la capăt,
Ce-și are-un început,
În vreme fără moarte,
Și fără de trecut.

Doar Tu mi-ai dat suflare,
Puteri să pot avea,
Să-ndur orice durere,
Oricât de mare-i ea,
Mi-ai dat eliberare,
Să zbor sub cer senin,
Spre lumea infinită,
Ce n-are vre-un suspin.

Tu m-ai făcut din tină,
Un vas ce-i azi din lut,
M-ai învârtit pe-o roată,
Mi-ai dat un început,
Mi-ai dat o formă Doamne,
Ce-i după placul Tău,
Să torni în el doar harul,
Ce îl doresc mereu.

M-ai dus lângă izvorul,
Ce viață poate da,
Să beau și eu din viața,
Ce margini n-are ea,
Tu-mi dai mereu lumină,
Să nu fiu rătăcit,
Să calc eu pe-a Ta urmă,
Doar Tu ai hotărât.

Tu mi-ai deschis o cale,
Ce duce-n Paradis,
Mi-ai dat și-n timpul zile,
Să am acelaș vis,
De-a te-ntâlni pe Tine,
Și de-a te-mbrățișa,
Și de-a porni spre Țara,
Ce este doar a Ta.

Tu m-ai creat cu toate,
Ce doar la Tine sunt,
În mâna Ta e cerul,
Și-ntreg acest pământ,
Tu mi-ai dat fericirea,
Tu m-ai făcut să fiu,
O pasăre ce zboară,
Departe de pustiu.

Tu m-ai făcut cu-o umbră,
Ca să mă las de ea,
Sa-mbrac haina iubirii,
Ce veșnică e ea,
O haină a speranței,
Nădejdea e mereu,
Sub haina dăruită,
De Tine Dumnezeu.

Eu Doamne doar din Tine,
Mă pot mereu hrăni,
Ai devenit Tu hrana,
Ce-mi poate întări,
Și pasul și-alergarea,
Ce-i doar spre Tine ea,
Chiar dacă e înceată,
E tot pe calea Ta.