Tu îmi cunoști trăirea...

Tu îmi cunoști trăirea îndeaproape
Și pașii mei mi-i cercetezi mereu,
Din zori de zi și până-n miez de noapte
Tu mă veghezi și știi ale mele fapte,
Căci sunt născut din Tine, Dumnezeu.

Mă înconjori mereu pe-a vieții cale
Să pot purta cu cinste, Slava Ta.
Văd zi de zi lucrarea Mâinii Tale
În vârf de deal și-n a durerii jale
Căci tot ce ai zidit, Te va lăuda.

Oriunde-aș alerga, Tu ești cu mine,
Nu-i loc în Univers să mă ascund,
Nici noapte-ntunecoasă pentru Tine;
Mă copleștește Slava Ta, Stăpâne
Și-a Ta știință nu pot să pătrund.

Te laud că-s făptura Mâinii Tale
Și-n Brațul Tău mă porți necontenit
Chiar și când trec, plângând a morții vale
Mă întărești să merg voios pe cale
Să fiu în Tine veșnic ocrotit.

Sunt nepătrunse-ale tale gânduri minunate
Și Gloria Ta-I pe veci de nedescris
Ești Dumnezeu în ceruri înstelate
Și pe pământ, în inimi nepătate
Și-n vârf de munte 'nalt și-n negru-abis.

Viața mi-e legată-n Tine pe vecie
Din zorii vieții mele pe pământ.
Nu merit, Doamne,-atâta bucurie
Atâta Har în stropi de apă vie
Și nici povața Sfântului Cuvânt.

Tu mă întorci când calc strâmb pe cărare
Mă pedepsești când n-ascult glasul Tău
Căci mă primești, în îndurarea-Ți mare
Să pot 'nălța curat a Ta cântare
Și lauda ce-o meriți, Dumnezeu.

Învață-mă să-Ți înțeleg povața
Și curățește-mă de orice îndoieli
Păstrându-mi ne-ntinată toată viața
Să fiu unit cu Tine-n dimineața
Slăvită, a întâiei învieri.

Amin