Tu ești pâinea ce dă viață

Tu ești pâinea ce dă viață, ești cuvânt de mângâiere,
Celor slabi întotdeauna, le dai Doamne Tu putere,
Celor triști Tu bucurie, le aduci de sus mereu,
Căci Tu le deții pe toate, ești un mare Dumnezeu.

Ești izvor și în pustiul, ce se-ntinde-adeseori,
Ești iubirea ce coboară, prin a Duhului fiori,
Soarele ce strălucește, ești doar Tu iubitul meu,
Căci doar Tu poți fi un soare, ești un mare Dumnezeu.

Tu ești roua dimineții, de pe florile ce-s vii,
Ești speranța până-n clipa, când pe nor o să revii,
Tu ești luna dintre stele, ce-mi arată drumul Tău,
Căci doar Tu ești o lumină, ești un mare Dumnezeu.

Începutul și sfârșitul, celor toate doar Tu ești,
Cerurile și pământul numai Tu le-mpărățești,
Tu ai biruit și moartea, l-ai zdrobit și pe cel rău,
Căci Tu le deții pe toate, ești un mare Dumnezeu.

Ești și pacea și iubirea, ne-ntarești Tu zi de zi,
Ești un vis spre cer ce zboară, numai Tu-l poți împlini,
Doar la Tine-i cu putință, e ușor... nimic nu-i greu,
Căci Tu ești marea putere, ești un mare Dumnezeu.

Tu-aduci răsărit de soare, un apus pe cer îl pui,
O putere mult mai mare, Doamne ea niciunde nu-i,
Răsăritul e la Tine, și apusul e al Tău,
Ale Tale sunt doar toate, ești un mare Dumnezeu.

Fără margini ți-e iubirea, bunătatea ce o ai,
Tu în inimile noastre, ai pus Doamne-un colț de Rai,
Căci Stăpân ești Tu în ele, preaiubite Dumnezeu,
Care stăpânești în ceruri, și pământu-i tot al Tău.

Nimeni n-ar putea vre-o dată, ca să fie cum Tu ești,
Căci doar Unu-i Împăratul, slavilor ce sunt cerești,
Și Acela ești Tu Doamne, Cel mai mare Dumnezeu,
Doar de Tine sunt create, tot ce este-n jurul meu.
Amin