Tu ești floarea din gradină

Tu ești floarea din grădină, Tu ești floarea vieții mele,
Doar cu Tine biruință, am mereu în vremuri grele.

Tu ești soarele, ești luna, ce mereu mi-a luminat,
Drumul cel trecut prin vale, Tu m-ai scos la locul larg.

Tu ești fagurul de miere, mă-ndulcești în vreme grea,
Ești izvorul din pustie, ce se-așterne-n fața mea.

Roua dimineții mele, numai Tu mereu poți fi,
Mă înviorează harul, ce-l reverși Tu zi de zi.

Tu ești vântul ce adie, când zăduful este greu,
Ca să pot în orice vreme, să înaintez și eu.

Tu ești dorul ce mă arde, după locul cel de sus,
Ești speranța ce mă face să te-aștept mereu Isus.

Tu ești visul ce mă-nalță, munții stau în urma mea,
Dar și apele întinse, căci eu sunt pe mâna Ta.

Tu ești Doamne Salvatorul, Tu ești alinarea mea,
Totdeauna-ți simt puterea, când privesc spre slava Ta.

Numai Tu îmi ești dreptatea, eu la Tine am găsit,
Pacea dar și-acea odihnă, dintr-un loc ce-i infinit.

Temelia mea Isuse, ești doar Tu... vei rămânea,
Cetățuia de salvare, adăpost în vreme grea.
Amin