Tu ești Dumnezeul nostru

Lăudați pe Domnul
Chemați Numele Lui
Căci mare este Numele lui între popoare
Izvoarele mântuirii curg înspre noi și ne inundă...
Răul pleacă departe de noi...
nu-l vede nimeni în negură se-afundă!

Vom fi plin de încredere și nu ne vom teme de nimic
Tu esti Dumnezeu mântuirii tuturor neamurilor...
Deschideți portile să intre poporul Domnului
Căci a fost supărat dar mânia Lui s-a potolit
Indurarea Lui ce a mare ca soarele
peste neamuri a răsărit
Tu ești taria celui slab!
Ești pricina laudelor celui întristat
Scăparea celui prins în laț!

Eram ca o turmă fată păstor...
Ca o pasăre fugară zdrobită în cuib...
Dar o mare promisiune ai facut
Da! Un scau de domnie ieșit prin îndurare
Și-L vom vedea sezând
În credincioșia Lui cea Mare
În casa Lui... un scaun de judecător
Plin de râvnă pentu dreptate
dar mai întâi prieten tuturor...

Când am uitat de Tine Doamne...
Când am uitat de Stanca mântuirii mele
Am muncit pe pământuri străine
Răsad placut la început, butuci străini...
Ce-au înflorit apoi cu spini
Ce răni adânci au provocat
În ziua când I-ai depărtat
Și Te-ai rănit
Și ne-am rănit
Durerea noastra-i fără leac...

Oh! Unde ne sunt voievozii?
Unde ne sunt înțelepții?
Plang pescarii nemângâiați...
Cei ce întind mrejile plâng că apele-s mari...
Sunt prea adânci și nu-s curate!

Veniti toţi locuitori ai lumii,
Voi, locuitori ai pământului...
Lăudat să fie El din veac în veac
Luaţi seama când se înalţă steagul biruinței pe munţi
Și ascultaţi când sună trâmbiţa!
„Eu privesc liniștit din locuinţa Mea!
Ma uit cum, cu mult înainte de seceris
vi se scutură floarea...
Unde sunt roadele credintei voastre?
Unde sunt snopii strânși și puși deoparte?
Ați avut soare ați avut rouă,
și ploi târzii și timpurii...
De sunt acri strugurii în vii?"
Întoarceți-vă cu fața către munte
Strigați numele Domnului în adunarea Lui
Chemați-L pe muntele Sionului
Să vină Domnul să vindece rana...

Asupritorul asupreste
Satan se lupta și loveste
Pusiitorul pustiește
Doar Tu, Doamne umpli inima de pace
Privește Doamne prinși de război...
Să mergem să-i aducem înapoi...
Să dăm apă celor ce le este sete
Să ducem pâine fugarilor să aiba pe-ndelete

S-au pierdut, s-au rănit în lupte de moarte
Doamne strigă-i Tu pe nume pune-i deoparte
Pentru slava Ta ascunde-i în cetate!
Pe umerii Tăi I-ai adus pe toți înapoi...
Dacă nu-i așa să spuneți voi!
Cine n-a fost trântit la pământ
Fără vlagă și fară suflare...
Cine a stat tot timpul în picioare?
Și dacă a stat
Să-I de-a Slavă fară-ncetare
Tot El Domnul te-a ținut
prin îndurarea lui ce mare!

Să plece asupritorul
ca pleava zburata de vânt...
Ca țărâna luata de vârtej
Să-l sufle Domnul cu suflarea gurii Lui
Să nu-i mai fie teama nimanui!
Domnul oștirilor este cu noi! Vom birui!
Nu ne vom mai întoarce niciodată înapoi!