Tu ești Doamne fericirea

Tu ești Doamne fericirea ce în viață o am eu,
Doar Tu-mi dai mie putere, când pe cale-mi este greu,
Zâmbetul de dimineață, Tu mi-l pui ca eu să fiu,
Fericit întotdeauna, chiar de-n față e pustiu.

Tu-mi ești hrana ce-mi dă viață, Tu o cale mi-ai deschis,
Mi-ai dat Doamne și credință, ca să cred ce mi-ai promis,
M-ai zidit pe culmea stâncii, ca să nu fiu dărâmat,
Și pecetea cea divină, Duhul sfânt Tu mi l-ai dat.

Tu îmi ești mereu lumină, Tu îmi ești și adapost,
M-ai cules din lumea largă, vieții mele i-ai dat rost,
M-ai luat pe braț puternic, mântuire Tu mi-ai dat,
Și onoarea să port astăzi, nume... fiu de Împărat.

Tu mi-ai dat un cer albastru, chiar și-atunci când norii sunt,
Adunați să mă orbească, însă eu sub ei îți cânt,
Căci în mine bucuria, cerului Tu ai sădit,
Ca să trec ușor de valea, ce în față s-a ivit.

Mi-ai descoperit cuvântul, pașii Tu mi-ai întărit,
N-ai lăsat să mă simt singur, când eram disprețuit,
M-ai făcut ca să fiu lacom, doar după porunca Ta,
O iubesc căci Tu iubire, mi-ai dat Doamne după ea.

Bucuria mântuirii, jertfa Ta mi-a dăruit,
Pentru mine ți-ai dat viața, când pe cruce te-ai jertfit,
Cu o haină ca de nuntă, inima mi-ai îmbrăcat,
Ca să fiu a Ta mireasă, când vei reveni... îndat.
Amin