Tu ești Doamne-a mea lumină

Tu ești Doamne-a mea lumină, pe cărarea către cer,
Tu m-ai smuls din mâna celui din adânc ca să nu pier,
Mi-ai dat mie din puterea Duhului Tău viu și sfânt,
Ca să nu mai fiu eu singur, Domnul meu pe-acest pământ.

Tu îmi ești o mângâiere, când oftez și gem mereu,
Tu ești Cel ce faci ca greul, să nu-mi fie Doamne greu,
Un fior plin de iubire, simt spre ceruri când privesc,
Ce mă face calea-ngustă, mult eu astăzi s-o iubesc.

Tu îmi ești o alinare, când îndurerat eu sunt,
Scut săgeților spre mine, ce le-aruncă un pământ,
Și de mă atinge una, vindecare-mi dai îndat,
Ca să nu îmi fie pasul, de săgeată-mpiedicat.

Tu îmi ești doar bucurie, Dumnezeule ceresc,
Bucuria Ta mă face-ntotdeauna să iubesc,
Chiar de tristă-mi este fața, inima mi-e fericită,
Căci eu simt Isuse Doamne, cât de Tine e iubită.

Tu-mi ești soarele pe ceruri, ne-ncetat mă încălzești,
Nici în noapte nu sunt singur, luna dintre stele ești,
Tu ești Doamne-acea minune, zi de zi ce-o văd azi eu,
Viața mea cu Tine este, minunată Domnul meu.

Ești izvorul din pustie, în zăduful cel de soare,
Tu ești hrana mea Isuse, deznădejdea când apare,
Ooo... preasfântule ești viața, care-i fără de sfârșit,
Tu ai fost și vei rămâne, Cel de mine mult iubit.

Tu îmi ești azi mie Tată, e-o onoare să fiu eu,
Un copil ales de Tine, un copil numai al Tău,
Dumnezeul vieții mele, pururea vei rămânea,
Pe pământul care geme, dar și sus în slava Ta.
Amin(diana)