Tu, Dumnezeul celor

Tu, Dumnezeul celui ce-i departe
Ce rătăcește singur prin pustiu
Mai fă-Te iarăși stâlp de foc în noapte
Și fă-l să poate-un nume sfânt de fiu

Tu, Dumnezeul celui ce-i zdrobit
Mai toarnă iar balsam peste o rană
Și-ndreaptă-n noi și trestia ce-a izbit
În zborul frângerii din ochi o geană

Tu, Dumnezeul celui care-i orb,
Mai moaie-Ți, Doamne, degetul în tină
Trimite-i sufletului său un corb
Ca pe Ilie să-l hrănească și să-l țină

Tu, Dumnezeul celui din pustiu
Vorbește stâncii apă ca să-i dea
Trimite-i mana Ta să-l țină viu
Și poruncește-i mării drept să stea

Doamne al celor ce-s descurajați
Fugiți lângă izvoare ca să moară,
Ridică spaima de pe apăsați
Și fă ca disperarea-n noi să piară

Doamne al celor cu ai lor bolnavi
Cu schiopii scoși demult în bătătură
Ca pe Iair, ajută-i și fă-i bravi
Și împotriva morții să pui iscălitură

Tu, Doamne-al celor încercați
Trecuți prin foc, ca zgura sa le ardă
Tu ține-i în cuptor neîntinați
Nădejdea-n Tine niciodată sa n-o piardă

Tu, Dumnezeul celor ce așteaptă,
Tu știi prea bine așteptările ce dor
Spre răsplătireaTa ochii ne-nedreaptă
Și nu spre lucruri care trec și mor

Tu, Dumnezeul celor prigoniți
Cuprinde-ne, Te rog, cu mâini de pace
Iubește-i Tu pe cei ce nu-s iubiți
Și-nvață-i pe cei goi să se îmbrace

Tu, Dumnezeul celui ce-i căzut
Ridică-l iar, chiar de-i a șaptea oară
În lupta lui să-i fii puternic scut
Și fă-l ca rănile ce-au fost să nu-l mai doară

Tu, Dumnezeul multelor poveri
Ieși înaintea noastră să le iei pe toate
Toarnă-n sărac râvnitele averi
Și smulge-ne din ghearele de moarte

Tu, Dumnezeul celor singuri și lăsați
Îndreaptă-Ți iar privirile spre noi
Ne ia povara de pe umeri-apăsați
Și fă să fim din nou în părtășie doi

13 mai 2021