Tu cum te rogi? (Pilda vameșului și a fariseului)

Tu cum te rogi?
(Pilda vameșului și a fariseului -Luca 18:9-14)

Doi oameni se suiau la Templu
Un vameș și un fariseu,
Ca să se roage în prezența
Puternicului Dumnezeu.

Sta în picioare fariseul,
Părând că-i singur pe pământ
Și se ruga astfel, în sine
C-o atitudine de sfânt:

"O, Dumnezeule din Ceruri,
Îți mulțumesc că eu nu sunt
Nedrept și preacurvar ca alții,
Ca ceilalți oameni pe pământ".

Deși el se ruga în față
În jurul lui pe toți vedea:
"Sau chiar ca vameșul acesta"
În rugăciunea lui rostea.

"Eu nu sunt hrăpăreț ca ceilalți,
Nu iau nimic, fac tot ce pot,
Dau zeciuială din venituri
Din chimen și mărar... din tot.

De două ori pe săptămână
Țin post, mai mult decât e scris... "
Și multe lucruri cu mândrie
În sinea lui, el a tot zis.

Dar vameșul stătea departe
Nici ochii nu și-i ridica,
Nu îndrăznea măcar privirea
Spre cer o clip-aș înălța.

El se bătea în piept într-una:
" O, Dumnezeule, zicea
Sunt păcătos, eu am nevoie
De mila Ta și iertarea Ta!"

Și de la Templu fiecare
Mergea spre casă mulțumit,
Un vameș socotit de Domnul
Prin harul Lui... neprihănit.

Iar fariseul, a spus Domnul
Crezând că e neprihănit,
Se încredea în sine însuși,
În tot ce el a împlinit.

Disprețuia pe toți aceia
Ce nu-mplineau la fel ca el
Datini și obiceiuri sfinte,
Lăsate de bătrâni cu zel.
*
La Casa Lui de rugăciune
De multe ori tu ai venit,
Dar te-ai rugat ca în prezența
Celui Preasfânt și Preaiubit?

Privești adesea doar la tine,
Gândind că faci, că dai, că ești,
Disprețuind în jur pe alții
Ce nu-mplinesc cum tu gândești?

Domnul aude rugăciunea
Oricum o faci, chiar orice gând,
El știe cum privești la oameni
Când pe-alții-i judeci, ca un sfânt!

Știe părerea ta de tine,
Știe când tu te vezi fălos,
Știe și când în piept îți bate
O inimă de păcătos!

În Casa Lui, dar și oriunde
Dumnezeu vede tot ce faci,
El știe cum te rogi... Te știe!
Și când vorbești, dar și când taci!

Nu e încredere mai mare
Decât în jertfa lui Hristos,
Doar Domnul dă neprihănirea
Celui smerit și păcătos!

Căci omul care se smerește
Și recunoaște vina sa
Că-i păcătos, dar cere milă
Chiar Domnul îl va înălța!

Nu-i altă binecuvântare
De umbli cu Hristos smerit,
Ca Dumnezeu Tatăl să-ți spună:
"Ești socotit neprihănit!"

Amin!