Tu ce mijlocești întruna

Cel ce mijlocești întruna-n milocire-ncredințat,
Domnul este-acela care în lucrare te-a chemat,
El îți dă mereu putere, ca să poți să mijlocești,
Pentru cei legați în lanțuri, tu să strigi spre slăvi cerești.

Ale tale lacrimi... cerul, îl deschid ele mereu,
Când tu strigi pentru aceia, ce pândiți sunt de cel rău,
Căci chemat ai fost de Domnul, ca tu să îngenunchezi,
El ți-a dat ție credință, ca să plângi... să strigi... să crezi.

Stai sub aripa întinsă, unde Cel ce-i sfânt te-a pus,
Mijlocește zi și noapte, căci și Cel ce-i sfânt Isus,
Pentru tine... pentru mine, mijlocește ne-ncetat,
La Acel care odată, singurul Său fiu și-a dat.

Stai în lupta-n rugăciune, neclintit căci tu creștine,
Ca să stai de veghe-ntruna, ai fost pus de Cel ce vine,
Mâinile și-a ta privire, dar și plin de-a Lui iubire,
Stai îngenuncheat în rugă, spre Isus... în mijlocire.

Caută neprihănirea, și sfințirea să îti fie,
Desfătare, căci Acela ce domnește-n veșnicie,
Te-a spălat cu picătura, cea de sânge ce a curs,
Sus pe cruce când iertare, ți-a dat Domnul sfânt Isus.

Ascultarea și cuvântul, să îți fie hrana ta,
Ca să poată Domnul slavei, cu tine-a se lăuda,
Aplecat la poala crucii, milocește tu mereu,
Căci un dar de mijlocire, ți-a dat bunul Dumnezeu.