Tu ai luptat pân-la sfârșit

Ai revărsat din harul Tău,
Să te-ntâlnim pe Tine,
Tu ai luptat pân-la sfârșit
O urmă ai lăsat,
Pe treptele spre locul sfânt,
Departe de acest pământ,
Unde în veci va fi doar cânt,
Căci este minunat.

Pe cruce sânge sfânt a curs,
Ca să ne dai iertare,
Tu ai luptat pân-la sfârșit,
Și ne-ai răscumpărat,
Cu bice răiii când loveau,
Pe Tine când ei te scuipau,
Mulțimile când tot strigau
Să fii crucificat.

Pe drum pietros în gând ne-ai dus,
Spre-o mare veșnicie,
Tu ai luptat pân-la sfârșit,
Iubind neîncetat,
Ca astăzi harul Tău divin,
Să șteargă orișice alin,
S-alunge chiar și-orice suspin,
Căci haru-i minunat.

Mireasma cerului divin,
Ai coborât în lupte,
Tu ai luptat pân-la sfârșit,
Murind nevinovat,
Ca Tu atunci când o să vii,
S-avem noi parte de vecii,
Unde-i iubirea cea dintâi,
Preasfinte Împărat.

Ai coborât fiori divini,
S-aduci o ridicare,
Și ai luptat pân-la sfârșit,
Pe cruce când te-ai dat,
Să ne deschizi un drum spre cer,
Departe de acei ce pier,
În lanțurile ce-s de fier,
În loc întunecat.

Ne-ai dat o viață când plăteai,
Pe-o cruce-nsângerată,
Tu ai luptat pân-la sfârșit,
Nu ai abandonat,
Urcai desculț pe-un drum pietros,
Să calc eu astăzi bucuros,
Pe urma Ta sfinte Hristos,
Ce-odată ai lăsat.