Tu...

Tu...

De te simţi trist şi părăsit
Uitat de cei pe care i-ai iubit,,
Să îţi aduci aminte de Cel Sfânt,
Că nu eşti singur şi pierdut,
Aşa cum la-nceput, tu, ai crezut .

De poţi în tine vorbele să stingi,
Atunci cănd toţi în jur te fac să strigi,
Tu, cu tăcerea să faci un legământ,
Iar un cuvânt de vrei să spui răstit,
Din rădăcină să-l striveşti, în gând.

De te apasă un răspuns ce ai găsit,
La o întrebare cândva spusă,
Răspunsul să-l accepţi senin,
Să înţelegi că greu nu e
Răspunsul, ci întrebarea pusă.

De poţi, tu, din bucata ta să rupi,
Din ce la rându-ţi ai primit cu dărnicie,
Si celor în nevoi, să-mparţi cu bucurie,
Aşa o cale dreaptă îţi croieşti,
Aicea jos, dar şi spre calea veşniciei.

De poti ca sufletul pe tavă să ţi-l pui,
Când dragostea în cale o găseşti,
Iar pe altarul ei să te jerfeşti,
Pe jurăminte să nu calci, totul să-nfrunţi,
Si în furtuna vieţii de ele să nu uiţi.

Iar dacă trandafirii dragostei s-au ofilit,
Ca să îi uzi necontenit, tu ai uitat,
Si inima îţi spune c-ai greşit,
Să stai acolo-n loc, s-aştepţi,
Să speri, şuvoiul ei din nou să simţi.

De te complici în mii de situaţii,
De unde vin, tu nu mai ştii,
Ele se-adună cerc în jurul tău.
Să înţelegi, că sigur creator tu eşti,
A situaţiilor pe care le trăieşti.

De te separi, puternic, tu te crezi,
De fapt, tu, numai gândul ai trimis,
Iar pentru tine forţe s-au mişcat în Univers
Să înţelegi, că parte din întreg, tu faci
Si singur la întreg să te aduni.

In lumea asta nimic nu e întâmplător,
Ci toate-s aşezate-n matca lor,
De vrei, tu, cursul vieţii să îl schimbi,
Ai grijă ce gândeşti căci mai târziu,
Cu tot ce-ai gândit, tu te vei întîlni.

De vrei ca lumea să o schimbi,
Nemulţumit de ce te-nconjoară,
Aşa cum e, tu Omul să-l iubeşti,
Să înţelegi, tu eşti acela care
Ar trebui să-nceapă a sa schimbare.

O simplă rugăcine, tu să nu uiţi,
Din inimă rostită, cu lacrimi pe obraz,
Povara-ţi ia cu mâna de pe al tău grumaz,
Iţi va deschide calea, pe care tu o cauţi,
De tine va depinde, deschisă s-o menţii.

Ai să constaţi cu-nţelepciune,
C-aceste de mai sus şi încă multe,
Ti-au fost trimise ţie-n cale,
De mii de forţe nevăzute,
Cu gândul tău, din locul lor urnite.

Ai să constaţi că toate le-ai trecut,
Iar valurile vieţii tu le-ai înfruntat.
Din locu-n care în picioare ai fost călcat
Si mai puternic te-ai sculat, mai deştepatat
Tu, pregătit fiind acum de-a vieţii luptă.

02.07.2007